luni, 13 iunie 2011

De vorbă cu celălalt

Și am ajuns iar la monolog. Veșnica metastază a comunicării. Când unul crede că celălalt nu mai vrea să știe ce are de spus. Probabil nici nu greșește. E o politețe generalizată a ascultatului, în care mimezi răbdător interesul, în timp ce aștepți să-ți vină rândul la cuvânt.

Niciun gând nu-și poate face voluta completă în condițiile astea. Indiferența retează aripi, schilodește. Nu am ajuns încă la indiferență. Dar suntem cu biletul către ea în buzunarul secret.

Ideile nu mai circulă liber între noi, ca un inspir-expir vital. De sentimente ce să mai spun! Sunt duse la picior, în lesă scurtă, cu botniță. E o patologică teamă de sfâșiere, deși niciodată gândurile nu ne fură mai blânde.

Degeaba ne-am dres glasul, pregătiți să riscăm. A fost de ajuns secunda aceea, de dinainte. Și toate viorile au ezitat deodată. Iar în tăcerea lor, când plecam, am auzit secundarul ceasului tău bătând în timpul meu, ca-ntr-un gong de aramă.

12 comentarii:

nuclearrr spunea...

Si iar ai dreptate..
Iar Adele,-ingedientul muzical perrfect- sfasie mai convingator decat oricare alta voce...

innuenda spunea...

Nuclearrr, mă bucur că ești pe aceeași lungime de undă cu mine. Atâta vreme cât există deschidere, comunicarrrea mai are o șansă!

Dar există apoi ceilalți, cei cu ușile și ferestrele tencuite. Ca să ajungi la ei, ți-ar trebui fie un buldozer,fie să fii dispus să mergi pe sub pământ, ca o cârtiță. O vorbă sau o chitară acustică nu-i aduce mai aproape. Poate ai merge și pe sub pământ, dar dacă nu merită? :))

Mă bucur și că ți-a plăcut piesa. Nu știu, cred că oamenii care reacționează la aceeași muzică, au aceeași cutie de rezonanță în jurul inimii. :-)

ghita1964 spunea...

Ca deobicei interesantă abordare! Totuși de ce trebuie să aștepți secunda acea? Dacă dragoste nu e atunci relația devine plictisitoare, dacă devine plictisitoare atunci înseamnă că nu-i dragoste, e egoism, un fel de întrecere între cine a oferit mai mult ori mai puțin relației. Nu aștepta să intervină plictiseala! Nu aștepta secunda acea! Construiește prin dialog.

innuenda spunea...

@ghita: Secunda aceea vine nepoftită! :) E secunda care strică tuturor cheful. Varianta orară a picăturii care umple paharul.

Marian S spunea...

Eu am mai făcut recomandări muzicale, nu mă repet.

ghita1964 spunea...

Corect, așa este, însă eu cred că poți fi pregătit să treci peste prea-plinul paharului dacă iubești cu adevărat! Nu? Poate sunt eu prea optimist sau fleț ori "gheorghe"! Toate la un loc? Eu unul mărturisesc ( deși am 25 de ani de unică iubire )nu am trăit această secundă nepoftită și știu sigur că nici nu o voi trăi!

innuenda spunea...

Mariane, sper că realizezi cât de deplasată a fost ultima ta ”recomandare”. Aș aprecia dacă nu ai mai ”recidiva”.

innuenda spunea...

Ghita, nu ești nicicum, ești doar foarte norocos. Așa cum sunt și eu. Sper să rămânem așa!:))

motanes spunea...

N-am nimic de zis. Ori nu era monolog?!

ghita1964 spunea...

Și așa să rămâi: norocoasă!

Anonim spunea...

Prea fin auzul sufletului tau...si ,totusi,ti-a scapat ceva:o vioara canta neezitant si-un sentiment scapase din botnita si zambea nestingherit secundei trecatoare.(frumoasa piesa, ca de obicei:))anadana

innuenda spunea...

Motanes, tu spui multe și când nu spui nimic.:)

Ghita, asa nadajduiesc si eu! :)

Anadana, ce frumos ai spus tu acolo! Ia să-ți faci un blog! Sunt sigura că ar fi unul dintre cele pe care aș vrea să le am în listă. :)