vineri, 3 iunie 2011

Pentru empatie, apăsați tasta unu

E trecut bine de miezul nopții. Sunt posacă. Azi sunt dușmanca lui moș Ene și nici roibul optimismului nu m-a ținut în scări azi. Sunt o mie de motive. Mi-e cald. Am restanțe profesionale. Nu mai sunt decât 23 de zile până să fiu iar declarată repetentă la făcut copii. Ieri era să dau foc casei, fiindcă am uitat câteva ore bune ibricul de ceai pe foc.

Mă urmăresc tot felul de idei, cu pălăria trasă pe ochi și gulerul ridicat. Doar eu știu de ele. Așa cum știu câte vise se vor mai naște și vor muri exact acolo, în căpățâna mea socratică, în timp ce eu voi continua să stau la planșeul teoriei, elaborându-le trasee imposibile. În mintea mea se îmbrâncesc să încapă atâtea gânduri, atâtea imagini, încât cred că o să se sudeze, până la urmă, într-un iPphone 4, cu video apelare și viață proprie.

Cât să reziști?! Am existența plină de evaluatori și o nevoie acută de oameni în fața cărora să las garda jos, să relaxez spatele și să-mi golesc mintea, fără senzația că o să mă judece. Dacă mai port mult corsetul criteriilor sociale obligatorii, care mă șterg și mă desenează din nou, în fiecare zi, o să mă trezesc așteptându-mă să devin altcineva decât cine sunt de fapt. Și trăind o continuă dezamăgire dacă nu se întâmplă.

Mai bine mă întorc împăcată la mine. Și cine știe...Poate o să pornească o nouă ploaie. Să toarne până o să ne înmoaie amândurora apretul ăsta care ne intră precum un timbru sec în carne. Și atunci o să vrem, poate, emoții libere, nepăzite de măsură. Și empatie. Apasă cineva tasta? Unu’?

19 comentarii:

ghita1964 spunea...

111111111111111111111111111111111111

nuclearrr spunea...

Ai revenit..
Presimteam ca esti "prinsa" cu treburi, cu datoria sociala, cu alienarea obligatorie :)

Apasam tasta unu...

Carla spunea...

Unu! Unu! Unu!... Unu!...

p.s. Am fost gata-gata sa incep prin a tine o prelegere despre cat e de important sa te relaxezi si sa te detasezi de stresul cotidian atunci cand te hotarasti ca vrei un copil... N-o s-o fac, ceva imi spune ca stii tu foarte bine din ce sa-ti framanti aluatul. :P

innuenda spunea...

Mulțumesc tuturor pentru că ați apăsat tasta unu. ;)

Cetateanul Popescu spunea...

Uof, Innu, Innu... ce-ti mai faci tu tie...

"Mă urmăresc tot felul de idei, cu pălăria trasă pe ochi și gulerul ridicat". Gandesti prea mult. Lasa mintea constienta sa se mai si odihneasca! In ciuda invataturilor, mintea aia carteziana nu e Totul. E un nimic fara putere, daca nu o ajuti cu mintea inconstienta. Daca nu-ti lasi libere instinctele. Daca nu uiti - macar uneori - ca 1+1 nu fac intotdeauna 2; uneori e chiar contraindicat.

"Go with the flow, ride with the punches" - invatatura budista, veche. Tre' sa mai fii si tu insati, nu doar o simpla purtatoare de masca. To the Hell with the consequences (sau, mai pe romaneste, "cine ma iubeste, me iubeste si-asa; cui nu-i place, sa ma pupe!").

"Am existența plină de evaluatori și o nevoie acută de oameni în fața cărora să las garda jos, să relaxez spatele și să-mi golesc mintea, fără senzația că o să mă judece". Esenta trairii in lumea actuala - evaluarea sociala. Dar - ma-ntreb eu - de ce ai nevoie de rezultatul evaluarii? De ce sa te potrivesti pe lungimea ceruta de altii, ca un veritabil Pat Al Lui Procust moral - social - profesional - uman? Uitam deseori cat de valorosi suntem prin simpla apartenenta la specia umana, prin simpla detinere a calitatilor de om.

Nu, n-ai nevoie sa te masoare altii si sa decida daca esti sau nu valoroasa. Tu iti esti suficienta tie insati la acest capitol.

Doar ca, uneori, uiti acest lucru si incerci sa-ti indrepti parul intr-o oglinda stramba...

cristina spunea...

1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1-1--1-1 si aici! Mi-ar placea sa fim mai aproape si asa, si asa, sa nu ne judecam impreuna si asta sa ne faca bine cand ne uitam la noi.

Este unul dintre cele mai innuendice articole pentru mine.

Anonim spunea...

apasaaaaaaat!!!(anadana)

innuenda spunea...

Ghiță, bun venit (cu tot cu empatie)pe la mine.

Nuclearrr, mi se pare mie sau tu ai început să mă cunoști? ;)

Carla, intuiția feminină a funcționat și de astă dată. Știu, dar tot nu-mi iese aluatul! ;)

Cetățeanule drag, îmi fac! E drept. Doar așa pot merge mai departe. Innuenda a devenit (habar n-aveam când i-am dat viață)un quo vadis al Violetei.
Mi-a plăcut treaba cu ”îndreptatul părului într-o oglindă strâmbă”! Genială metaforă, genial joc de cuvinte!

Cris, zici? :) (la innuendice mă refer). În rest, nu te cunosc destul de bine, dar din cât te percep mi-ar fi plăcut să am aici, în București, o prietenă ca tine. De fapt nu ”ca tine”. Tu. :)

Anadana mea nici nu putea altfel decât să empatizeze. Empatie is your middle name! Altă poezie de om...:)

Marian S spunea...

Pentru empatie, apăsaţi tasta 1.
Pentru dovezi de simpatie, apăsaţi tasta 2.
Pentru critici şi sugestii, apăsaţi tasta 3.
Dacă vreţi să fiţi transferat la operator, apăsaţi tasta 9.
ERROR!
Singurul nostru operator este prea ocupat şi nu vă poate prelua solicitarea. Vă rugăm să încetaţi cu apăsarea tastei 3, că se uzează, plus că ne blocaţi sistemul degeaba. Apăsaţi tastele 1 si 2 din convingere, altminteri algoritmul nostru automat va detecta orice încercare de fraudă.
Vă rugăm să aşteptaţi.
Dacă aşteptaţi prea mult înseamnă că operatorul şi-a dat seama ce-i trebuie cu adevărat. Ne cerem scuze, dar în caz de reuşită o să lipsească vreo 9 luni pentru pregătire iar apoi minim 2 ani pentru desăvîrşire.
Ne revedem ulterior. Pînă atunci apăsaţi, din cînd în cînd, tastele 1 şi 2.

xxl spunea...

Innu vine de la unu, nu-i asa? :)
Vezi bine, tasta este suprasolicitata :). Asa ca, sunt convins, vei trece la urmatoarele, vreau sa spun la cele in asteptare.

innuenda spunea...

:)))) Mariane, ești nebun! Hai că m-ai distrat. Dar, zici tu bine! Nu-mi prea place să se apese tasta 3, recunosc. Prefer 1 și 2. Păi nu? ;)

xxl, nu chiar!:) Mai degrabă unu vine de la unu'. Dar nu oricare! Unu' anume! ;)

Anonim spunea...

S-ar putea să vă aflaţi în criză de personalitate. Păreţi o floare sălbatică apărută neaşteptat într-o grădina unde florile sunt obligatoriu îngrijite după reguli incomode şi generatoare ale unei estetici suspecte. Pare că vă timorează geometria acestei estetici trasate pe planşetă de strabismul din ochiul vigilent al comunităţii. Pare că, finalmente, vă deranjează excluderea dintr-un eventual buchet desemnat drept câştigător în urma unei judecăţi estetice riguroase derulate prin aplicarea unor criterii tradiţionaliste.

Eu aş zice că e bine să nu vă sustrageţi de la această judecată, pentru că chiar şi „îndreptatul părului într-o oglindă strâmbă” duce, prin contactul tactil şi direct aferent, la beneficiul descoperirii materialului care stârneşte atâtea senzaţii... După această "(re)întâlnire" veţi obţine, poate, şi un verdict definitiv (nu neapărat şi irevocabil) asupra esteticii preferabile.

(M.G.)

innuenda spunea...

M.G., m-am născut în criză de identitate. :) Dar ce comentariu literar mi-ai făcut, mă simt flatată, zău! Nu se ridică starea mea la înălțimea analizei.:)))

Celalalt spunea...

m-am lovit din intamplare de blogul tau.de multe cateva ori spui niste adevaruri mishto...adevarurile nestiute au tendinta mai mereu sa nu existe.

innuenda spunea...

Celălalt,înclin să cred că nu există adevăruri neștiute. Pentru că dacă ar exista, de unde s-ar ști că-s adevăruri? Adevărul se naște la întâlnirea cu cineva în măsură să-l confirme. Confirmi? ;)

Dar nu mi-ați spus niciunul de melodie. Nu v-a impresionat? Eu am descoperit-o pe ASA de curând și sunt deja fan.

Celalalt spunea...

nu pot sa spun da,m-as injosi doar ca sa fiu de acord cu tine.nu as arunca stereotipuri in discutie,ca dragoste,pasiune,dependenta si mai ales viciu,practicate in umbra cu multa abilitate.dar gandeste-te la gravitatie,atatia ani nu a existat,un adevar pur.apoi gandeste-te la dumnezeu,un "adevar" atat de confirmat si complet inexistent.un raspuns la melodia ta ar fi Quirky Waltz.o sa il recunosti usor!
la cum scrii tu nu credeam ca ai nevoie de confirmarea muzicala sau de alta natura, a cititorilor.nu scrii de nevoie?

innuenda spunea...

Ei, nu e vorba ca te injosesti! Dar am inteles ideea. Nu esti de acord cu punctul meu de vedere.

Am vazut ca te obsedeaza chestiunea gravitatiei. Cate texte am citit aseara, toate faceau o trimitere la gravitatie. Nu spun ca e rau. Pe mine ma obsedeaza Dumnezeu in scrierile mele.

Da, si eu scriu de nevoie. Doar ca e o nevoie sociabila. Se bucura de prezenta oamenilor si, uneori, are nevoie de confirmarile lor.

cristina spunea...

Da, innuendic zic.

Cat despre perceptie si "adevar", compatibilitatile s-ar verifica ele singure daca distanta geografica ar fi cea potrivita. Dar sa lasam imaginatia sa faca lucrurile perfecte macar aici, in virtual.

innuenda spunea...

Corect, cris! De aceea eu insami am refuzat constant să amestec virtualul cu realitatea. Dar lasa-ma sa spun astfel ca simt ca pipai in tine stofa de prieten adevarat! :)