luni, 4 iulie 2011

Lucrată pe întuneric

Inspirată de un prieten de peste ocean, pe care-l admir și care dăduse like paginii facebook a unui guru al prelegerilor motivaționale, Anthony Robbins, începusem să citesc online, aseară, cartea acestuia : ”Putere nemărginită”.

Înainte de orice, trebuie să spun (unii dintre voi o știu deja) că nu am fost niciodată o iubitoare de cărți motivaționale. Ba dimpotrivă, de câte ori vedeam astfel de titluri în librării, îmi arboram mental steagul superiorității, zâmbind ironic, gen ”lăsați prosteala, că am un creier și nu mi-e frică să-l folosesc!”. Până acum, consideram cărțile motivaționale o exploatare a câmpului aspirațional al individului, având drept unică finalitate manipularea lui mercantilă.

Dar să mă întorc la ziua de ieri. Citesc eu câteva pagini din carte, dintre care una era sumarul, două- prefața și restul introduceri în temă, legate de învingerea fobiilor și mi se face somn. Cum eram trezită dis-de-dimineață și cum a doua zi urma să repet figura, m-am retras în dormitor pentru somn. Și unde nu-ncepe puterea nemărginită să lucreze-n mine, de și acum, când vă scriu, parcă îi simt învârtoșenia!

Carevasăzică nea Tony Robbins ăsta, mă lucra pe întuneric. Întunericul minții conștiente, desigur, că doar suntem în plan psihologic. Începuse, pesemne, să-mi încingă circuitele încă din trezie, cu preludiul ăla despre fobii. Or, în zona fobiilor, eu am mai multe terminații nervoase decât alții. Orice găsiți în literatura de specialitate ca inspirator de temeri cvasi-iraționale oamenilor, găsiți și la mine în sertărașul cu tăblița: ”Nu deschideți! Fobie rea!” Înălțimi, strâmtori, păienjeni, albine, lifturi, locuri întunecoase, efecte adverse scrise în prospectele medicamentelor, you name it! Pentru o minte penetrantă de expert în programare neuro-lingvistică, eram mai vulnerabilă ca o vulvă de nalbă, cu rouă pe ea.

Se-nțelege, deci, de ce ultimele frame-uri inteligibile, înainte de-a adormi, mi le deschisesem undeva, la granița dintre putere și nemărginire. De acolo am început să visez. Și nu știu dacă interpretarea viselor este taman magistrala care duce la cunoaşterea inconştientului, cum zice tata Freud, ori dacă i-am visat vreunul din visele lui clare, rezonabile ori obscure. Dar am motive să cred că m-am culcat vampir și m-am trezit Buffy, spaima vampirilor.

Se făcea că eram prietenă cu o drogată, nu rețin contextul, dar nici nu contează. Ceea ce m-a frapat era siguranța cu care, pe un ton calm și convingător, îi repetam, ca un disc de vinil zgâriat cu o monedă aniversară a marketingului: ”Acum e timpul tău! Arată lumii ce poți! Poți orice vrei!” Trebuie că se lăsa greu drogata, de vreme ce am găsit de cuviință, ca ilustrare supremă a ditirambilor mei argumentativi, să-i arăt că, dacă vreau, îmi pot face evantai și din spaghetti fierte. Și iată cum, visul s-a sfârșit cu mine învârtind, în chip de ventilator, o macaroană care, culmea! făcea atâta vânt, încât pletele-mi dansau ciuleandra, care-ncotro, în aerul odăii in(sau poate sub)conștiente.

Inutil să vă spun cât m-am trezit de motivată psihologic! Și cum mă gândeam eu la asta, luând pe veceu postura Gânditorului de la Hamangia, mi-au căzut ochii pe o revistă Historia, aflată pe etajera din dreapta. Cu litere îngroșate, pe coperta ei, trona titlul ”Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”.

Era prea mult! Deja mă copleșise rafala imperativelor. M-am simțit precum un somnambul trezit brusc pe marginea propriilor abisuri. Mi-am jurat că, de azi înainte, nu voi mai subestima vreodată puterea nemărginită a unei cărți motivaționale. Mai ales decă e scrisă de Anthony Robbins.

15 comentarii:

ghita1964 spunea...

Ciao!
Conform>
http://www.youtube.com/watch?v=HBUn8htgzvY
Evantaiul înseamnă călătorie într-o țară îndepărtată, dacă luăm în considerare și spaghetele atunci rezultă: Italia! Drum bun!

innuenda spunea...

:))) Mulțam de tălmăcire, maestre! Dar mi-e că ne ajunge Italia pe anul ăsta (am fost de 2 ori). În Spania s-or mânca spaghetti? ;)

ghita1964 spunea...

Sigur că da și sunt și evantaie cofecționate din spaghetti!

xxl spunea...

Vezi, acum imi explic de ce mi se intampla sa adorm cu lumina aprinsa :)))

innuenda spunea...

@Ghiță: bun, atunci să-mi spui de unde iau o drogată!:)))

@xxl: să nu te lucreze domnul
? :)))

ghita1964 spunea...

Du-te la Parlament că sunt acolo multe!

Carla spunea...

Păi bine măi... doamnă... de lecturi d'astea oculte îţi arde ţie acum?! :) În loc să te apuci de croşetat botoşei, cu ochii într-o revistă "Mama şi copilul"... să vezi ce somn relaxat ai avea: unul pe faţă, unul pe dos... :P

innuenda spunea...

Carla, n-aveam talent la croșetat/cusut/împletit nici când primeam note la lucru manual! Sunt sigură că niciun bebe, dacă ar putea să vorbească, nu ar accepta să poarte botoșei croșetați de mine!:)))

Carla spunea...

Si totusi... un fular, ceva... o etamina! Haide, nu-i femeie aia care nu incearca macar o data sa faca ceva artizanal, cu manutele ei... :D

Uite, iti fac si o concesie... "dezlegare" la un volum Osho, la alegere, ca sa spele lucrarea intunecata de ieri si toate relele mintii si spiritului! :D

Marian S spunea...

Vezi, altădată să citeşti noul Cod Civil.

innuenda spunea...

Carla, Marian, până la urmă, sunt în vacanță...mi-a făcut plăcere lectura. Sunt sătulă de lecturi profesionale, așa că am gust pentru orice iese din tipar! Și profit de vacanța judecătorească!:)

Anonim spunea...

cartile de motivatie sunt un virus.e un virus gripal mutant care te infecteaza,orice ai face...nu poti decat sa te feresti,sa pui mana la gura sau la ochi.odata ce ai stabilit contactul...esti cam pa...asta in genere...te motiveaza

innuenda spunea...

”Anonim” asta e opinia ta de doctor? Sau e informal răspunsul tău? :)

(între noi fie vorba, eu cred că am sistemul imunitar mutant și nu mă lasă nici în fața virușilor mutanți ai cărților/lucrurilor/persoanelor care în mod normal creează dependențe mutante! :P )

Angela Ribus spunea...

Draga mea, am ras cu pofta. Doamne, de cand nu am mai intrat sa te citesc. Hai ca ma apuc de recuperat.

innuenda spunea...

Angela, la cât de ”des” scriu în ultima vreme, nu o să ai prea mult de recuperat! Asta nu înseamnă, însă, că nu mă bucur să treci pe-aici.;)