marți, 25 octombrie 2011

Totul pare că-i bine

Nici n-aș ști cum să-ți zic. Te uiți la mine cu privirea aia de ”nuuu, nu-mi spune!” iar eu explodez. Sunt cuvinte cărora le furi dreptul de a se naște. Vrei tu să le faci una ca asta?!

Tu taci și-n tăcerea ta se joacă pescărușii din ”Je t’aime, moi non plus”. Plecați de deasupra așteptărilor mele mutabile. Știu că ești cu ea și că ea e drăguță cu mine și că eu sunt cu el și că el e-ntr-un fel prieten cu tine. Dar uneori lumea se reduce absurd la singurul lucru care pare să îi contrazică ordinea. Și apoi vine clipa asta și solilocviile ei despre fericiri imposibile...

În fond, nu mi te datorezi. Suntem doi străini rânduiți unul lângă altul de-o întâmplare, eu și cu tine.
Te-ai întristat? Hai, nu te lăsa afectat! E numai amărala asta care-mi urcă din piept. Ea mă face să mimez lucruri pe care nu le cred. Ea-mi tulbură conștiința și-mi împletește gândurile și-mi înnoadă în gât cuvintele pe care, uite, nu ți le spun. Doar le las să meargă, așa cum îmi vin, cu ochii închiși, pe acoperișuri lustruite de lună.

Mă uit la tine și totul pare că-i bine. Și-mi spun că universul poate fi recreat din particule. Pe inima mea de fată sinceră, se depune -în deplină speranță- praful.

10 comentarii:

Marian S spunea...

Blogspot imi spune ca:
S-ar putea sa iti placa si: 50 ways to leave your lover.
Ce conexiuni face blogspot, eu as scoate functia asta.

innuenda spunea...

Hahahaha, hai că aici ai fost chiar inspirat, Mariane! Dar,Blogspot nu! Se joacă periculos cu mințile bieților oameni!:)))

nuclearrr spunea...

Ce sa spunem noi, cititorii, draga Innu?

As fi avut senzatia
ca trezesc acele ganduri somnambule, daruite lunii. Sau
ca ma uit pe gaura cheii, lucru pe care nu l-am facut niciodata.

E doar o tresarire: sa nu cumva sa ..
Karenina e o eroina implinita in dragostea extra-optionala,care ajunge insa la finalul tragic al garii:)

xxl spunea...

Cel mai mult imi plac: pescărușii din ”Je t’aime, moi non plus”, suntem doi străini rânduiți unul lângă altul de-o întâmplare, pe inima mea de fată sinceră si, daca stau sa ma gandesc bine, imi placi chiar tu :)

innuenda spunea...

Dragă nuclearrr, mi-a plăcut comentariul tău. Îmi amintesc senzația privitului pe gaura cheii pe care am avut-o eu însămi, o dată, la tine pe blog. Deci suntem chit!:)
Cât despre Karenina, nu știu ce să zic...eu sunt mai mult o Isadoră Duncan, risc să-mi frâng gâtul cu o amărâtă de eșarfă!;)

xxl, :) eu cred că tu vrei să mă manipulezi, știind că-s sentimentală! Dar what the heck, o să mă uit în altă parte, și tu-mi placi mie!

anadana spunea...

As vrea ca totul SA FIE bine.Sa nu mai stea cuvinte innodate-n gat.Sa nu se pomeneasca de fericiri imposibile.Sa nu fie intamplare doar.SA FIE.

motanes spunea...

Niciodată nu e altfel. N-are cum. Pentru că nu putem trăi decât în prezent. De aceea, mereu, e prea târziu.
A venit toamna. A fost şi în anii trecuţi, dar acum e chiar toamna asta.

innuenda spunea...

Anadana, ESTE! Totul e bine! Textul a plecat numai de la o amintire urâtă, a unei jumătăți de dezamăgire.:)

Motanes, oa, ce tare-i asta cu ”a venit toamna (...) dar acum e chiar toamna asta”! Realizezi că-i genială chestia? Sunt invidioasă, jur!

motanes spunea...

A trecut cam mult timp de când nu am mai trecut pe aici ca să-mi permit să te contrazic. Oricum se ştie, geniile sunt atrase de genii. D'aia revin ca un ucigaş la locul crimei.

innuenda spunea...

Motanes,obiceiurile ucigașilor de a reveni la vechile locuri ale crimei ar trebui reînnoite! Să ne străduim, zic! :)