luni, 19 decembrie 2011

A gentleman never kisses and tells

Dacă ar ști această axiomă elementară toți bărbații, ar avea numai de câștigat. În primul rând femei, desigur. Dar discreția le-ar aduce și altele, cum ar fi respect sau onoare, lucruri de preț care nu pot fi dobândite oricum și nici de fitecine.

Din păcate, multe istorii picante de alcov mi-au fost povestite direct din aducere bărbătească aminte. Nu e vorbă, toate istorioarele astea găseau în mine un ascultător atent. De cele mai multe ori pentru că doream să suprind momentul când realitatea făcea reverențe închipuirii și pornea cu ea în cadril. Era ca și când interlocutorul mi-ar fi relatat fanteziile sale erotice transpunându-le, ca-ntr-o fabulă, în personaje gata să vorbească despre propriile-i defecțiuni. Morala nu putea fi decât epică, vă dați seama!

Totuși, o îndoielnică romanțiozitate se instaura în miezul unei abjecții și eu asistam, surprinsă de fiecare dată să constat că onor-audiența, fără deosebire de sex, vârstă sau clasă, o gusta din plin. Fără a se jena de subiect, comenta ca la meci desfășurarea partidei de amor, prezentată, de regulă, cum scrie la carte: cu expozițiune, intrigă, desfășurarea subiectului și moment culminant.

Simțind pulsiunea vulgului, răcanul se anima și mai tare și sufla în orificiul detaliului până sta să crape. Pesemne că numai atenția unei audiențe oarecare îl putea reabilita în propriii lui ochi, Dumnezeu știe pentru ce fel de scăderi: ori nu avea arma potrivită, ori nu știa s-o folosească... Cel puțin dacă mă-ntrebați pe mine. E întotdeauna ceva suspect într-un bărbat care se dă mare cu femeile lui.

Dar și de m-aș fi înșelat! Dacă ai cu ce te lăuda, nu ești cu nimic mai scuzabil decât dacă, din contră, te lauzi cu ce n-ai. Aplecarea spre a relata ce, cum și cu cine faci în pat, pe birou, în mașină, lift, pădure ori alte locații deja clasice de făcut sex, nu-ți face rost de-o întâlnire. De fapt, asta emasculează definitiv un bărbat, cel puțin în fața unei femei cât de cât deștepte.

Femeile nu agreează bărbații cărora se vede cu ochiul liber că le plac toate femeile. Pe cei tineri îi socotesc papagali, iar pe cei mai bătrâni, libidinoși. Femeia vrea ca bărbatul pe care și-l alege ea să fie admirabil, nu deplorabil. Și mai vrea să-i șoptească la ureche, ei și numai ei, că semnalele subtile pe care i le-a trimis i-au ajuns în spirit și-n carne și i-au luat viața pe sus.

Una peste alta, când pornește la cucerit femei, un bărbat poate să aibă multe. Dar dacă nu are discreție, generozitate și ciorapi curați, restul nu mai contează.

18 comentarii:

Jocul orb - Olivia spunea...

Innuenda revine. Mi-era dor de un astfel de text:savuros, foarte adevarat, in care sa imi regasesc opiniile. Da, barbatii laudarosi sunt vulgari si neinteresanti. Dimpotriva, domnii misteriosi incita sa le cunosti misterul asa cum barbatii care au ochi (fie si aparent) doar pentru sotiile lor mi se par extrem de fermecatori insa pt mine asta e ceva compatibil cu respectarea frontierelor :)

innuenda spunea...

Revine, revine în forță, că a intrat în concediu, Olivia! :) Cât despre bărbații care au ochi doar pentru soțiile lor, dacă nu se uită măcar cu coada ochiului la mine, interesul meu pentru ei (fie și pur teoretic)nu se poate naște. La mine e important să existe ”eye-contact”, ca să-i pot privi în suflet. ;)

În rest, respectarea frontierelor ține de miză și de vremuri. Dar măcar să facă istorie încălcarea lor!:))

Marian S spunea...

Eu nu fac aşa ceva (na, că mă laud acum!) Însă am făcut o greşeală într-un caz în care încercam să conving pe cineva de frumuseţea unei ``picanterii`` sexuale.
- Păi de ce zici tu că e bine?
- Ştiu sigur, că doar am mai făcut.
Ooops! E cazul să vă mai spun că m-am lins pe bot?

Siguranţa lucrurilor testate, la bărbat, contra tentaţiei experimentului, la femeie. Cum o fi mai bine? :)

innuenda spunea...

Nu știu să răspund la întrebarea ta.De la caz la caz, Mariane! Oricum, nu se încadrează la categoria de care vorbeam în text cel care n-a dat detalii de povestitor rus și n-a comis-o de mai multe ori!

ghita1964 spunea...

Minunată licența cu ciorapi curați, avem un prieten comun ce o folosește des...Din păcate onoarea lipsește la multă lume în ziua de astăzi și când te gândești că nu mai departe decât acum vreo 100 de ani pentru onoare se duelau bărbați...îți dai seama? Își lăsau sufletul pe câmpul de luptă pentru onoare. Merita?

innuenda spunea...

:) Ghiță, deși sunt o idealistă, cred că nu merita! Viața e mai importantă decât orice altceva.

Jocul orb - Olivia spunea...

Da, da. bine punctat... :)
Sigur ca nu intra oamenii muti sufleteste la categoria asta ci doar cei in privirea carora exista si un 'dincolo'

ghita1964 spunea...

Ai dreptate! Viața trăită cu onoare e mai importantă.

DoDu spunea...

De acord cu o exceptie. Nu toti barbatii poarta ciorapi.

innuenda spunea...

Dodu, ideea rămâne: ciorapii nu sunt decât mesagerii picioarelor!:))

ghita1964 spunea...

Innu, vreau să duc acest articol într-un loc ...îmi dai voie?

innuenda spunea...

Scuze, Ghiță, am uitat să-ți răspund: spune-mi unde vrei să duci articolul ăsta?

cristina spunea...

Ma oftic ca n-ai like-uri la comentarii ;)

Acum o intrebare: ar raspunde o gentlewomanita vreodata la o rugaminte personala? Cum ar fi rugamintea mea la tine, sa schimbi adresa blogului meu din blogroll cu asta: http://ochiulcarerade.wordpress.com? Multumesc.

Anonim spunea...

Câteva observaţii pe marginea scrierii. Să încep cu titlul, care impune un acord, trebuind să fie: „A gentleman never kisses and tells”, deşi, în limba engleză, ideea se transmite printr-o altă formulare. Apoi, partea mai importantă. N-aş spune că discreţia aduce onoarea, pentru că, oricât de discret ai fi, dacă faptul ori detaliul pe care îl ţii departe alţii nu este unul demn de respect, atunci nici onoarea nu poate fi reperată în insul plin de discreţie. Feluritele întâmplări în care pupatul şi alte chestii adiacente au rolul principal nu reprezintă nicăieri (exceptând, poate, mintea pervertită a unor inşi acaparaţi de carnalitate), ceva demn de respect. Un bărbat se poate pupa (o zicem aşa, mai popular), şi cu Gina Lollobrigida, şi cu Angelina Jolie, dar un asemenea act nu mi se pare că impune vreun respect în sine. Poate ar fi demn de respect dacă, după acel pupat (pasional, fireşte), protagoniştii se căsătoresc imediat în secret şi se retrag, iubindu-se până la adânci bătrâneţi, pe o insulă pierdută prin Oceanul Pacific. Altfel, aventurile unor inşi cu diferite dame („prin pat, birou, lift, pădure ori alte locaţii”), dau o intensă senzaţie de bordel improvizat, în care se mimează romantismul pentru a mai acoperi ceva din ruşinea implacabilă a momentului. Şi, vorba aceea, când un ins „porneşte la cucerit femei”, poate să aibă discreţie, generozitate şi ciorapi curaţi, dar, dacă n-are clarviziunea decăderii într-un asemenea demers, nu rămâne decât un filfizon angajat eroic, pe mârţoaga desfrâului, într-o luptă de cucerire a unei dame de nesfârşit rafinament care sălăşluieşte, îndeobşte, prin pat, birou, lift, pădure ori prin alte locaţii...

M.G.

Marian S spunea...

Mai stă omul în zăpadă, dar mai şi iese...
ĂĂĂĂ... şi la mulţi ani, că nu ne-am ``văzut`` pe anul acesta.

camelia spunea...

De femeile din viaţa lui un bărbat îşi aminteşte doar el, şi atunci în şoaptă.

innuenda spunea...

@cris: am rezolvat! ;)

@MG: mulțumesc ptr îndreptare (știi că-s o autodidactă semi-interesată de engleză).
Cât despre (des)considerațiile expuse, aș zice doar să nu le tai capul nelegiuiților care ”se pupă și fac alte chestii adiacente”! Poate sunt tineri și moderniști și se iubesc cu năbădăi! Ce, iubirea dacă nu e-n haine de duminică nu e e demnă de respect? :))

@Marian: la mulți ani! Știu, sunt vinovată! Vreau să mă revanșez în scris. :)

@Camelia, ce frumos ai spus-o!

ghita1964 spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=crYm91p8jM8
cu drag!