marți, 29 noiembrie 2011

C-așa-i românul: tra-la-la!

Când se-apropie ziua României, se face brusc frig afară! Caloriferele se răcesc precum odinioară, apa caldă tot așa...parcă toate-și dau mâna într-o conspirație coelhoiană, să meargă mai bine fasolea cu ciolanul, micii cu friptana şi mucii cu vinul fiert. Ştiţi voi, de-ale sărbătorilor conaționalilor noștri iubiți! Nu mai flutură nimeni buzunarele, ca până mai ieri. Gata cu lamentările despre umilinţe, să scoatem steagurile cele falnice, avem o țărișoară de serbat!

Parc-o și văd în rochița ei roz, de sărbătorită, cum stă, îmbujorată, în picioare, pe scaunelul cel mic adus de buni’Europa la masa celor mari. În sfârşit o bagă toți în seamă, nu în...altele, ca de obicei! Cum stă așa, întoarsă spre parada omuleților de tinichea, simt că i-aș recunoaște dintr-o mie privirea candidă, ușor șașie, a celor care încă mai cred că toți ceilalți cred în Moș Crăciun.

Nu mai e mult și, uniți în cuget și-n simțiri, om vedea cum ne face țara de petrecanie! Hai ce-om mai cânta, tra-lala-lalala-lalala! Și ce-om mai dansa, tra-lala-lalala-la! Nici fusta lui Marylin Monroe n-a săltat în aburii calzi ai canalizării cum o să tresalte atunci, în aburii beției naționale, inima de român adevărat. La mulți ani, România! Pe 1 decembrie te cântăm, c-așa-i românul: tra-la-la!