marți, 27 martie 2012

Matrioșca mănâncă din cadavru

Venise timpul să închidă lumea în urma ei, ușă după ușă - se gândi. Avea să fie în cea mai din fund încăpere. Matrioșka cea mică, ghemuită-n sinele său lăcuit.

Nu mai era nimic pentru ea acolo. Nu mai rămăsese nimeni. Ar fi cerut doar puțin spațiu și ceva disponibilitate. O corelație bazată exclusiv pe intelect și afecte. Fără umori implicate. Fără alte apucături, decât dialogul. Sau tăcerile comunicante ale complicității. O persoană de spirit, cu care să cultive frumosul benign, crescut pe tulpina unei idei. Poate un ecologist sau un filosof. Ori un olog resemnat.

Uneori crezuse că-și deslușește prin cețuri dublul, ca pe un inorog filozofal. Dar creatura asta rară, menită să-i satisfacă alchimii superioare, fusese doar plăsmuirea minții ei de fată citită. Bărbații încă-și îndesau carne printre degete ca să fie fericiți.

Mai trecuse prin asta. Știa că avea să se simtă pentru o vreme ca un Guliver părăsit de forță, abandonat unei lumi miniaturale, fără sens. Apoi, într-o bună zi, urma să treacă dincolo de inimaginabilul de până atunci și să-i mănânce singurătății din cadavru, ca să reziste. Ca să existe.

Închise lumea în urma ei, ușă după ușă. Era, în sfârșit, în cea mai din fund încăpere. Matrioșka cea mică, ghemuită-n sinele său lăcuit.

12 comentarii:

ghita1964 spunea...

Să înţeleg că ai terminat "cadavrul singurătăţii"?
Articolul tău mă duce cu gândul la " Scaunul singurătăţii " a lui Fănuş Neagu... Dumnezeu să-l odihnească!

innuenda spunea...

:)Am avut onoarea să-l întâlnesc pe Fănuș-Neagu, la Dinamo, pe vremea când trăia. Un mare talent și un om-poveste!

Anonim spunea...

Vezi, Matriosca, de-aia ziceam ca iti iubesc "oglinda din baie"! Cum reuseste ea sa arate discret-discret cate ceva dintr-un sine ascuns in coltisorul lui lacuit.anadana

innuenda spunea...

Anadana,discreția e-n ochii privitorului!;)

nuclearrr spunea...

Asa ma simt eu astazi, dupa o dubla priza de constiintza. Nu invinuiesc pe nimeni. Si daca ma retrag "in ultima odaie" o fac totusi cu ..un soi de liniste. Se spune ca Dzeu ii ajuta pe cei care se ajuta singuri. Am retinut acest "se ajuta singuri"...Singuratatea, ca ajutor, ca fortificare. Sigur ca-ti doresti oameniaproape, cu care sa impartasesti, sa te bucuri, sa intelegi, sa descoperi, sa ai mangaierea ca nu esti chiar atat de..singular. Sigur ca uneori zaresti mici straluciri, palpairi de suflet. Nu cred ca "barbatii " sunt carnivori in exclusivitate:)
Am ajuns la concluzia ca sexul e tristete, nu trist, ..tristete...
Or, avem nevoie de elan pt a trai. Iar tu, semnuldeapa, ai nevoie de scufundari si oglindire..
Sa ai o zi frumoasa!

innuenda spunea...

Nuclearrr, vorbeși cu Innuenda, cu Matrioșka sau cu Violeta acum?

Ah, uitasem pasiunea cu care îl căutăm mereu pe Dumnezeu în creația lui...:)

nuclearrr spunea...

Cu Innu...vorbeam,
cea care manuieste sforile, si care sta in fatza oglinzii: fatza, profil, umbra.
Daca sunteti trei intr-una, e intr-adevar de-a dreptul coplesitor.

Dar in numele "frumosului benign", sintagma care mi-a retinut atentia,
merita sa....

innuenda spunea...

:)Cu oricare dintre ele ai vorbi, Nuclearrr, celelalte vor găsi un motiv să zâmbească!

Marian S spunea...

Of, of, am citit mai demult şi m-am străduit să nu comentez acest articol... Uite că o fac azi, printr-o definiţie foarte simplă: feisbuc dăunează grav sănătăţii. Fie că este cauza, fie că este iluzoria soluţie.

innuenda spunea...

Feisbucul?! Marian, cred că ai comentat într-un loc greșit. De fapt, ai vrut să comentezi la un comentariu de-al meu de la articolul Oglinda din baie. :)) (Acolo pomeneam ceva de Facebook...Matrioșka are alte cauze și alte soluții).

Marian S spunea...

Nu, nu am greşit nimic, e studiată bine zicerea mea. La început e o iluzorie soluţie, apoi devine cauza. Ca într-un cerc vicios.

innuenda spunea...

Ah, și prin asemănare cu Facebook-ul...acum am înțeles. Oarecum.