duminică, 25 martie 2012

Oglinda din baie

De câte ori mă uit la ea, mă privesc, de fapt, în ochi. E straniu. Pe aceeași parte: fața și reversul. Practic, aș putea fi chiar eu oglinda din baie. Ca-n filmul acela în care fantoma era chiar personajul care credea că-i viu și poate vorbi cu fantomele.

Oglinda din baie știe multe. Inclusiv ce-am făcut astă-vară. Îmi cunoaște toate secretele, mici sau mari. Toate nesăbuințele. Întreaga dramă. A fost acolo de fiecare dată. De pildă atunci, în ziua herpesului înflorit pe buza de sus, fix când el îmi dăduse prima întâlnire.

Mi-e un soi de duhovnic și de cel mai bun prieten, oglinda din baie. A privit peste coama spatelui meu surpat sub poverile lumii, ori de câte ori am hohotit înfundat cu fața-n prosop. Doar ei m-am arătat complet demachiată încă dinainte ca vreunui muritor să-i fi fost dat. Și-n ciuda vorbelor pe care niciodată nu le spune, doar oglinda din baie m-a făcut să mă simt bine-n pielea mea.

Dacă nu ar fi ea, nu aș ști cum sunt eu. M-a văzut crescând și descrescând, oglinda din baie. Pe tocuri și-n picioarele goale. Iar dacă în restul oglinzilor mi-am văzut veșmintele, trupul, forma, în ochiul ei -cât o gaură-n cer- îmi întâlnesc de fiecare dată chipul și tot ce aduce el dinlăuntrul meu, la suprafață.

Oglinda din baia mea e o lady. Atât de nobilă, încât mi-a făcut suportabilă trecerea anilor, servindu-mi-o cu pipeta ei din argint. Pentru ca în fiece nouă dimineață, când mă spăl pe dinți, să pot privi un chip cu numai o zi mai vârstnic. Nu mai mult!

Odată, când m-am trezit cu filigranul pernei adânc întipărit în obraz, oglinda din baie m-a convins, făcându-mi cu ochiul, că privesc, de fapt, chipul ei. Al meu nu putea fi decât perfect, radiind a noapte de dragoste. Nu putea avea decât ochii inconfundabili pe care-i deschizi în dimineața de după. Obrazul odihnit sub o tușă rosé, dată de o bătaie de inimă în plus...Așa de bine-și făcuse treaba oglinda din baie!

De aceea vă spun. Oglinda din baie a știut precis, din cum am privit-o în dimineața asta, că ceva s-a-ntâmplat. Că ceva s-a schimbat. Un singur lucru va rămâne la fel. Dar pe acesta nu-l va ști nimeni. Decât oglinda mea din baie.

9 comentarii:

nuclearrr spunea...

A inviat Innu.S-a indurat oglinda s-o arate :)
Bine ai revenit.

E o fericire sa ai o oglinda Lady; nu stiu cum sunt oglinzile mele, una la baie, una pe hol, una in lift, dar fiecare isi face treaba altfel; dar cea mai buna pare sa fie cea aspru-miloasa:)

innuenda spunea...

:))) Nuclearrr, hai c-ai fost simpatic la faza cu ”s-a îndurat oglinda s-o arate”! Recunosc, jenată, că-mi fac veacul pe superficialul Facebook, reproșându-mi mereu că mă îndepărtează de blog și promițându-mi să fac schimbul la loc. Blog mai mult, facebook mai puțin.

Aia cu oglinda aspră-miloasă mi-a amintit de cântecul lui Andrieș, ȘEFUL, unde spune de șef că e ”aspru dar sever”.:))) Dacă nu o știi, s-o asculți neapărat!

nuclearrr spunea...

Si noi ne-am amintit de o alta melodie a lui Andries, foarte potrivita:
"Ca nisipul femeile sunt"
Noi am ascultat "Seful",acum e randul lui Innu:)

innuenda spunea...

E melodia pe care am pus-o de 8 martie pe facebook! Deci, o știu și îmi place foarte mult. Dar mi-am mai pus-o o dată. Îți eram datoare!:P

ghita1964 spunea...

Bine ai revenit!

innuenda spunea...

Mulțumesc, Ghiță. Bine v-am găsit!:)

Anonim spunea...

Niciodata n -am fost prietena oglinzii mele din baie (o nenorocita de carcotasa barfitoare si paracioasa!).Iubesc "Oglinda ta din baie"pentru toate calitatile ei, dar, mai ales, pentru ca ne-a facut bucuria sa te vedem dupa zile si zile de bantuit pe-aici ,cautandu-te nauci.Bine-ai revenit!:)anadana

Marian S spunea...

Vaaai, chiar aşa, oglinda i-a zis: mai arată-ţi chipul şi lumii care te aşteaptă, nu numai mie!!!
În rest ce să zic? Deci te-ai îmbolnăvit de feisbuc (ptiu, Doamne iartă-mă, că vorbesc de necuratu` în zi de post!)
Îţi urez însănătoşire grabnică. Feisbuc e ca fumatul: ori e, ori nu e deloc. Eu am ales a doua variantă.
Încă una şi mă duc: când mă enervează cineva îi dau următoarea replică: ``auzi, mă, dacă mă uit la tine îmi dau seama că oglinda mea e mai fericită decât oglinda ta``.
I-am zis-o, nu?

innuenda spunea...

Anadana, :))) bine te-am regăsit cu comentariile tale spumoase! M-ai făcut să râd cu ”pârâcioasa ta de oglindă, bârfitoare și cârcotașă”. Eu cred că tu ai scrie foarte bine. Dacă nu cumva o faci în secret...;)

Mariane,chipul vi l-am lăsat în blog, doar că el nu a mai putut aduce nimic la suprafață!;)
:))) Și da, i-ai zis-o ăluia cu oglinda! Sper doar să nu te înțeleagă exact!:P