vineri, 15 iunie 2012

Dincolo și dincoace

                                          
         (Pseudo-piesă într-un act)                                        
                                               
Motto: Gândurile sunt cât se poate de reale. Sunt  realități virtuale.


Personaje :
EL- un oarecare
EA- o oarecine

*
Decorul : Noapte. Cadru întunecat. Se disting vag două locuințe, mobilate diferit. Una, luxoasă, la un capătat al scenei, una sărăcăcioasă la celălalt. În fiecare, câte un monitor de calculator aprins. Fețele celor din fața monitoarelor nu se văd clar. Se aud doar degetele alergând peste taste și, în răstimpuri, scurte chicoteli.

EL : Eu mi-am pus niște whiskey. Urăsc să beau singur, așa că profit de compania ta. Deși bănuiesc că tu, fiind femeie, nu bei! Cheers! (pocnește monitorul cu paharul, a închinăciune)

EA : Bănuiești greșit. Beau. Dezamăgit ?

EL : Doamne ferește, doar că știam că fetele nu pun gura pe alcool. Majoritatea.

EA : Ai dreptate. Fetele obișnuite nu beau, doar astea foarte inteligente.

EL(chicotind în fața monitorului) : Sper că nu bei doar ca să demonstrezi axioma asta amuzantă, pe care nu știu de unde ai scos-o !

EA : Ah, nu, nicidecum, beau de plăcere. Plăcerea la mine e manager !
Cât despre axiomă, am scos-o din observațiile mele personale. Femeile care beau numai apă, ori au mână de pește mort, ori sunt niște bitches obsedate de aparențe, care nici aer nu respiră prea mult ca să nu se îngrașe. E o categorie care nu-mi prea place.

EL : De ce, ce-ai cu ele ?

EA : Nu știu, nu-s la fel de suple și-n relațiile cu oamenii. Sunt rigide, țapene, fără viață ! Sunt dure, că doar s-au călit experimentând instrucția de front pe ele, dându-și ”drepți-culcat !” toată ziua!

EL : Ei, acum din observațiile mele personale află că nu e chiar așa ! Să-ți zic eu ce calități au fetele astea :voință, determinare, îți dau încredere, te motivează, țin familii...rup!Pe bune: sunt factori de istorie!

EA : Acum că te știu cum gândești, cam înțeleg unde bați ! Cum ar veni, duc societatea mai departe ca să poată filozofa în ea trântorii metafizici, ca mine ! În fine, nu te mai obosi să le iei apărarea : în ascuns le admir, de fapt. Doar că exagerăm fiecare în parte : eu cu plăcerile, ele cu austeritatea !

EL : E bună o bitch de asta la casa omului, zău!Dacă ești băiat deștept, așa ceva alegi pentru cursă lungă !

EA : Mi-e greu să văd lucrurile ca tine. Personal, nu-mi aleg partenerii de viață pe criterii de eficiență. Nu mă gândesc niciodată la partener ca la o investiție. Reacționez din instinct de ființă.

EL : Adică ?

EA : Adică, dacă îmi inspiră onestitate, e tandru, mă face să râd (și...desigur...îmi ”spune” ceva), atunci e un partener tocmai bun să-mi facă viața frumoasă: o bucată din ea sau toată!

EL: Păi ce, astea-s criterii?! Ah, dacă-ți place ruleta…

EA: Orice e o ruletă, dragul meu. Din păcate, inclusiv viața noastră! Ruletă rusească. Există variante cu mari șanse de câștig, la fel cum există variante care sigur te curăță !

EL : Da, totul este ruletă...probabilitățile, însă, pot fi diferite...

EA: Cui îi pasă de probabilități când primește fericire?

EL : Uuu...iar incepi cu fericirea?!

EA (râzând cu capul dat pe spate): Da. Fericirea. Este Dumnezeu pentru mine! Iar plăcerea e Sf. Petru! Mă refer mai ales la a încerca să mă înconjor de și să fac lucruri care-mi plac, sau măcar să caut alternativele cât de cât plăcute ale celorlalte.

EL : Nu știu dacă-i un plan de viață prea bun. Există susținători - și eu îi cred- ai teoriei că exact lucrurile care nu-ți plac sunt acelea care te vor duce mai departe și, deci, pe acelea trebuie să le înveți, ferindu-te, în schimb, de cele care îți plac sau pe care le-ai deprins deja!

EA : Gide duce la un alt nivel teoria asta și, în Fructele pământului, spune că și de oamenii care încep să ne semene trebuie să ne îndepărtăm, căci atfel, din acel moment, ne vor ține în loc. Un om care-i ca noi instaurează suficiența în viața noastră, dacă nu suntem atenți!

EL: Ce tâmpenie! Un om, dacă este ca noi, însemnă că are valori comune cu noi, limbaj comun cu noi, adică ne înțelegem cu el...Cum să fie rău asta ?!

EA : Da, dar...e și permisiv cu noi, ne lasă în pace, nu ne provoacă, altfel spus, trăim într-o dulce armonie cu el, iar armonia e leneșă, nu evoluăm…Gândește-te și așa!

EL: Pot să mă gândesc oricum, tot nu văd ce este greșit în a te înțelege foarte bine cu cineva...

EA : Că nu ne lasă să ne îmbogățim, să cunoaștem, să explorăm next level...

EL : Să evoluăm, adică să facem ce?Să evoluăm până unde și în vederea a ce?! Până la un next level în care să ne gândim la alt next level?! Așa nu mai ajungem nicăieri !

EA : Și preferi să trăiești ca și cum ai avea tot și nu ți-ai mai dori nimic ? Nu vrei să faci un pas mai departe de ceea ce știi ? E posibil să fii personajul din filmul ăla, să trăiești într-un terminal, sau și mai rău, să trăiești ca protagonistul din Truman Show, într-un decor de film.

EL: Dar nu înțelegi, asta e tot ce am eu de făcut aici, pe pământ : n-am decât de trăit, de văzut, de simțit…și atunci ce level să mai pot pierde ?

EA : Nu știu exact ce level, dar promit să mă mai gândesc la asta, în timp ce alți oameni duc lumea mai departe la propriu.

EL : Păi și Gide ăsta al tău, care a scris niște plicticoșenii imense, nu zice nimic despre ce-i pe levelul ăla de l-a vazut el?!?

EA : Nu știu, am citit Fructele pământului acum o sută de ani, de ce faci anchete cu mine?!:)))))) Și-apoi, e Andre Gide, nu Alvin Toffler ! Are voie să lucreze cu sugestii, nu cu chestii concrete.

EL : Păi poate era beat când a scris, poate îl părăsise amanta, poate cine-știe-ce..și stau eu acum ca prostul să descifrez ce-a vrut el să spună în Fructele pământului. :-))

EA: Vaaaaai, m-ai convins: unii oameni trebuie să citească numai gazete! Și almanahuri istorice.

EL: Nu...de fapt, unii oameni ăștia l-au citit pe Gide al tău și l-au băgat în mă-sa cu sugestiile lui...Mie imi trebuie ceva mai mult decât sugestii...

EA : Așa cum unii oameni, ăștilalți, sunt mai lirici, nu au nevoie decât de jumătăți de teorii, nu vor neapărat date, fapte, concluzii. Pfff, prozaicule!

EL (râzând): Atunci n-aveți decât să luați de Biblie  scălămbăiala unuia căruia-i venea  cheful de scris cand trăgea ceva mai multe absinturi...

EA (aproape resemnată, dar amuzată): Foarte bine!..Ce, trăgea la măsea pe banii tăi?! Și cred că faci confuzii, Gide nu le avea cu absinturile...doar cu ebrietatea mistică să fi fost mai familiar. Poate Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Poe sau poate Byron…să fi fost cu absintu-n tâmplă!

EL: Bine, Byron cu ce nu era. Făcea de toate...ca să aibe stări...să poate face sugestii unor credule ca tine...

EA (chicotind): Ești cârcotaș. Dincolo de asta, ai fi băiat bun!

EL (zâmbind neștiut): Chiar și dincoace de asta  sunt un băiat foarte bun.Ca și tine...și tu ești fată bună și dincolo și dincoace.

EA :  Toți credem asta și toți avem dreptate. Mă tem însă că doar din punctul nostru de vedere!

EA se ridică în picioare, zveltă, îndepărtându-se de calculator. Aprinde lumânarea dintr-un sfeșnic de argint, de lângă fereastră, lăsând să se lumineze chipul unei doamne de 65 de ani. Rămâne o vreme așa, în picioare, cu mâinile încrucișate, privind în gol.

EL dă ultima picătură de whiskey peste cap, se întinde, aprinde lumina. Este extrem de tânăr. Dă drumul la muzică,  își aprinde o țigară și, luând în mâna cealaltă o scrumieră, se așează pe o canapea veche, cu capul rezemat de spătar și ochii închiși. Se aude Coldplay- Us against the world..

Cade cortina.

7 comentarii:

ghita1964 spunea...

Nu cumva este povestea cuplului Israela și Liviu? :) :) :)

innuenda spunea...

:) Nu știu. Nu sunt sigură că lui Liviu îi place Coldplay!

Marian S spunea...

Naşpa.
Dar până la 65 de ani mai ai suficient timp să schimbi nişte episoade din piesa asta SF-autobiografică.

ghita1964 spunea...

:)))) Cred că da!

innuenda spunea...

Mariane, vorbești de parcă m-ai cunoaște. De unde să știi tu, dragă cititorule,dacă e ”autobiografică” sau nu, de vreme ce tu nu mă cunoști?
Nu-mi spune! Știu: ai impresia că mă cunoști de când lumea. În fond, ăsta e păcatul și farmecul lecturii!:)

Ghiță, :)))

o.p. spunea...

:) Încântătoare scenă. Cunosc ceva asemănător, insă nu ficțiune, un el trecut de 75 de ani, o ea neajunsă la 30...

innuenda spunea...

Mersi, Oti! Combinațiile sunt infinite când nu intră fizicul în ecuație!:))