sâmbătă, 21 iulie 2012

Oamenii cărora li se pare


Mă tem că suntem, de multe ori, victimele unei vanități a ”rațiunii senzoriale”, dacă-mi îngăduiți paradoxala sintagmă. Simțim lucruri care nu se pot dovedi sau explica. Dar tot acordându-le spațiu și timp, tot gândindu-ne la ele, tot completându-le spațiile goale, ne autoconvingem că sunt adevărate.

Știu, există în fiecare realitate germenele unei păreri. Practic, unghiul din care ne raportăm la tot ce ne înconjoară nu poate fi decât unul subiectiv. Convenția noastră cu acea realitate este însăși părerea noastră despre ea. Doar că, uneori, acesta este culoarul prin care o credință strâmbă își înfige infirmitatea drept în creierul emitentului și-i subjugă logica și puterea înțelegerii întocmai. ”Dacă mi se pare, atunci înseamnă că este!” devine o teoremă periculos de aplicat, mai ales că toți ne gratulăm cu calități precum: fin psiholog, spirit analitic și nas de copoi.
 
În realitate suntem doar orbiți de luciri din trecut și pedepsim prezentul pentru tare care ne-au îngenunchiat cândva. Temerile noastre cele mai adânci vin să-și joace balonul de săpun la firul actualității. Că suntem trădați, că nu ne apreciază ceilalți la adevărata valoare, că suntem ghinioniști, că ne ratăm, că suntem prea buni, că am devenit ridicoli...Sunt o mie de gânduri negre care, dacă ne punem mintea, se abat asupra noastră precum păsările lui Hitchkok.

Dar toate astea sunt păreri. Jumătăți de raționamente. Năluci ale unor realități care au murit de mâna noastră, când am fost naivi, îngâmfați, pasivi, egoiști, narcisiști, nedrepți...Oamenii cărora li se pare ar trebui să știe că, uneori, unghiul subiectiv e într-atât de obtuz, încât ne închide percepția decentă a realității!

2 comentarii:

Marian S spunea...

Raţiune senzorială? Ha! Pericolul vine de la... senzorialitatea raţiunii.
Care raţiune e cuminte, utilă şi la locul ei atâta timp cât e pură şi mereu pusă la muncă. De îndată ce i-am recunoscut meritele, pac! se revoltă şi se umflă în pene: vezi, ţi-am zis eu!!!

Mintea sau inima, aceasta-i întrebarea. Aia cu ``to be or not to be`` e deja desuetă.

elite spunea...

Poate e mai usor sa trecem peste esec daca nu ni-l atribuim in totalitate....Poate e mai usor sa o luam de la capat daca ne amagim ca suntem cei mai buni...Exista momente in viata cand ratiunea dispare lasand un loc gol pe care fiecare il acopera cum se pricepe...Am trecut zilele acestea printr-o mare cumpana...arat ca naiba cu fata si parul ars si...mi se pare ca nu meritam...Sa ai parte de un sfarsit de saptamana linistit!