luni, 2 aprilie 2012

Sunt vintage-dependentă de tine

Sunt dependentă de tine. De m-ai putea vedea cum devin un oraș cu toate luminile stinse, când te-ndepărtezi! Cum gelozia își fermentează atunci pigmentul verde în tâmpla mea, acoperindu-mă, precum cearșafurile mobila unei case nelocuite!

Sunt dependentă de tine. Însă nu-n sensul frecventării obsesive. Nu în sensul în care pălește amocul, când vrei cu orice preț, întocmai și chiar atunci. Sunt matur-dependentă de tine. Ba nu, sunt vintage-dependentă de tine. Ancestral dependentă. În felul vinului vechi, al dantelei, în felul vinilurilor și al iubirii dintotdeauna. Cu tine în viața mea mă simt o cunoscătoare. Iar orgasmele-mi urcă toate din precambrian.

Sunt dependentă de tine oriunde ai fi, numai să fii. În sensul marilor prietenii, care-ți esențializează nevoia apropierii de semeni, reducând-o la metafizica existenței ei.

Sunt dependentă de tine cu cerul și cu pământul meu. Nu în sensul în care fiindu-mi, mă întregești, ci în acela în care, dacă n-ai fi, m-ai aneantiza.

Sunt dependentă de tine. Și tu o știi. Mi-a spus-o scara de sfoară care-ți iese din buzunarul de la piept de câte ori te apleci peste gândurile mele, plutind în derivă după furtuni interioare.

Sunt dependentă de tine, dar nu te bizui pe asta.