miercuri, 20 martie 2013

Ai putea...

Spune-mi despre toate ale tale

Vreau să știu unde-ți așezi capul când grijile te copleșesc

Unde îți stau papucii de casă, lângă pat, pe hol,

Vreau să știu mai ales dacă ți se mai întâmplă să dai cafeaua în foc

Ori dacă îți place să lenevești în pat, după ce sună ceasul,

Sunt atâtea de aflat despre tine

Iar eu vreau să știu fiecare lucru de nimic

Fiindcă, vezi tu,

Între oameni, mai ales lucrurile cele mai mici contează.

Nu o să te întreb pe tine toate astea, desigur,

Dar ceva îmi va spune.

După cum îți vei ține mâinile într-o zi

Ori după culoarea cămășii

Voi afla mai mult decât te-ai fi gândit tu vreodată să exprimi

Vei râde când îți voi arăta

Harta mea

Din gesturi și lucruri banale

Care duc la tine-cel-de-nedezvăluit.

Eu voi face aproape o demonstrație științifică acolo

Iar tu te vei amuza

Pe jumătate cucerit de zelul meu

Pe jumătate speriat

Pentru că nu vei ști dacă nu cumva interesul pe care ți-l port

Nu e un pitic încălțat cu pantofii tăi ori, dimpotrivă,

Un uriaș îmbrăcat cu rochia mea

Vei fi întrucâtva nehotărât dacă să te gândești și mai mult la mine

Sau să fugi spre uitare...

Ce copii sunt oamenii câteodată

Când totul e atât de simplu

Și tu ai putea doar să mă-ntrebi ce să crezi

Iar eu ți-aș spune.

Nimic.

2 comentarii:

Marian S spunea...

E o întâmplare a fiinţei tale
şi atunci fericirea dinlăuntrul tău
e mai puternică decât noi, decât gândurile noastre,
pe care ni le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Ce bine că scrii, ce mirare că citim!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce se mai văd câteodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că scrii, a-ntâmplării că citim.

innuenda spunea...

Mai zi ceva! Eu nu.:) Da' a pus binișor umărul Nichita la omagierea acestei poetese! :))