joi, 28 martie 2013

Chitară rece

Când abia începusei să-mi cauți muzica
Erai un fel de Peter Pan
Aveai aripi cromate prinse-n spate
Și fular din mușchi verde la gât. 
Erai ușor ca o notă de flaut când te aplecai peste mintea mea
Și mă serveai închipuirii întinsă pe-o octavă.
Când ai început să-mi cânți muzica
Inima-mi ținea tacturi necunoscute
Deasupra cuvintelor tale se ridicau aburi ca-n pădurile neumblate
De la ecuator
Și toate sensurile-mi dispăreau 
Ca să reapară-n preajma ta, iluzionate.
Eu alchimistă, tu fizician, ar fi putut ieși o cadență nouă 
După cum se transformau logica, posibilul, întâmplarea 
În emoții proscrise. 
Am stat o vreme  turcește, intonând nimicuri, eu și cu tine,
Apoi o coardă, sensibilă, s-a rupt
Exact pe când dragostea se înălțase un pic pe vârfuri ca să ne ajungă.

Niciun comentariu: