luni, 25 martie 2013

Mă iubește tata mare


Am o prietenă veche, pasionată de istorie, care atunci când bem cafea la ibric, obișnuiește să mă pună să-mi întorc ceașca. Pe vremuri eram chiar credul interesată de subiect. Azi este mai degrabă un obicei anacronic păstrat prin legea nesfârșitelor repetiții. Cam așa cum se întâmplă celor care se lasă târziu de fumat și care, după douăzeci de ani trăiți cu gestica fumătorului, vor scruma –măcar o dată- un pix pe care, inconștient, îl vor fi ținut în mână ca pe-o țigară...

Dar să mă întorc la cafea și să recunosc: am o plăcere vinovată în ritualul ăsta al nostru, zic. Și cum să nu am, când ceașca-mi vorbește pe sufletul meu de fată, despre cum toți bărbații mă iubesc și cum, de la sine-nțeles, toate femeile mă invidiază, cum vin banii la mine cu șlepurile în porturi și cadourile în containere de marfă, cum mă așteaptă drumuri lungi, exotice, cum mă urmăresc din umbra trecutului ochi de bărbați care nu au reușit să mă uite și cum minunate aventuri, nemaiavute, stau gata să mi se-ntâmple...?

Numai că, de la o vreme, ceva se încăpățânează să-mi tulbure huzureala croazierei ăsteia în care am pornit îmbarcată pe un vas smălțuit. Când se retrage din ceașcă valul înspumat de cafea, pe plaja de zaț rămân întipărite urmele a tot felul de tătăiți înamorați de mine. Care cu pălărie cum se purta în perioada interbelică, vezi bine, care cu părul alb, ori aproape alb și cu doi colți la frunte, precum Cuza, care grizonat, care cu barbă căruntă, care cu...

...”Femeie, îi zic, mai ieși și tu din casă, că-mi lipești de pereții ceștii -cu mintea aia a ta, îmbuibată de romane istorice- numai voievozi!” Prietena mea râde cu poftă atunci, pândind momentul când o să-i spun, ca de obicei: ”nu râde, citește-nainte!”. Și când ea va citi înainte, cu dublă voluptate acum, cum mă iubește pe mine alde tata mare.

Într-un final, sfârșesc prin a mă amuza și eu, consolându-mă cu gândul că tătăiță e nimeni altul decât junele prim care-mi popula ceașca acum o sută de cafele, doar că a îmbătrânit, sărmanul, tot așteptându-mă pe vechiul țărm de zaț, în timp ce eu îmi făceam mendrele à l'italienne cu noul espressor!

Niciun comentariu: