marți, 9 aprilie 2013

Mă scuzați, sunt poetă!


Am încă sufletul de lapte

Prin mine poezia umblă în vârful picioarelor

Pesemne se teme să nu-mi deranjeze rostul

Face doar reverențe grijilor vieții, străinilor de tot felul, ție

Se simte uneori inadecvată

Ca o balerină umblând pe poante printre soldați ieșiți din tranșee.

Poezia asta, o timidă care se tot scuză pentru vini inexistente,

Diafană în ciuda clipei ce tencuiește totul în jur

E tot ce am în grijă.

Cuvintele ei

În care gândul trebuie să lovească doar ca-ntr-o coajă de ou

Sunt mai fragile ca zarea

Poezia asta sunt eu golită de matematica zilei de mâine

De lume, de tot.

4 comentarii:

o.p. spunea...

Te scuzam, pentru ca esti si o scriitoare la fel de talentata ca si poeta. :)

innuenda spunea...

Daaa, o speranță multilaterală!:))

Anonim spunea...

Ma scuzati,sunt cititoarea poeziei din sufletul dv.,dar si cuvintele fac bine sufletului meu.:)anadana

innuenda spunea...

Atunci să le organizăm pe ”vindecătoare” să ajungă unde au treabă, anadana!:)