luni, 15 aprilie 2013

Penibil!

S-a scris despre lăcomie, despre prostie, despre minciună, despre trădare, despre o mulțime de lucruri. Dar nu a scris nimeni despre penibil! Iar dacă a făcut-o cineva, totuși, cu atât mai bine! Ce mod mai bun de a-ți începe o însemnare despre penibil, decât fiind tu însuți penibil!?

Am simțit nevoia să reflectez la penibil nu de mult, pe când eu însămi m-am găsit într-o atare situație. Mi-am pus atunci întrebări la care nu am știut răspunde. De genul, dacă ești deștept, trebuie să știi și când ești penibil, nu? Și atunci, dacă știi că ești într-o postură penibilă, de ce te complaci?

Chestia-i că, atunci când ai fost surprins de liftul oprit între etaje și nu poți fi scos de-acolo decât printr-o fantă pe jumătatea lungimii picioarelor tale, nu te mai gândești cum arăți din afară, până unde ți s-a ridicat fusta ori ce model de lenjerie porți în acea zi. Asta nu înseamnă că nu-ți pasă, ci că nu-ți stă capul la asta în acele momente.

Cam așa se întâmplă și cu penibilul. Probabil știi că din afară te vezi urât, dar dinăuntrul situației, tot ce contează este să-i supraviețuiești. Și asta se face prin motivații consistente. Oricât de penibilă ar fi o postură, dacă este egal scuzabilă, penibilitatea se retrage. Cu alte cuvinte, scopul demn, scuză mijloacele penibile!

O să mă mai gândesc la asta. Dar pot spune încă de pe-acum că, până la urmă, ceea ce contează în orice experiență penibilă din care te-ai extras este să nu te vâri la loc în același mod. Altfel, ești și penibil și nătâng.

2 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Nici eu n-am scris, ceea ce ma face sa ma simt de-a dreptul penibil :) Insemnarea ta, imi da de gandit si ma face sa fiu mai atent la modelul de lenjerie pe care il port zilnic :)))

innuenda spunea...

:)Atunci ești în compania (virtuală) potrivită!
Cât despre lenjerie, numai dacă intenționezi să ieși înveșmântat în haine tradiționale scoțiene sau arăbești ar trebui să te preocupe din ce direcție bate vântul, Mircea!:)))