miercuri, 30 octombrie 2013

Cel puțin ea

Era prima lor vacanță fără părinți. Își îndesară în bagaj, de-a valma, cercei lungi până la gât, fuste asimetrice și mitene din dantelă, sandele cu toc cui, clame cu ștrasuri și bikini. Inima le bătea atât de tare la gândul că în sfârșit va fi o mare fără ore de culcare, încât și-o auzeau ca pe un solo de tobe. Zâmbeau, pe dinăuntru, gândului că vor sta cât mai multe nopți pe plajă ca să prindă răsăritul. Năstrușnice, se strecuraseră pe-acolo și ceva visuri cu iubiri mistuitoare, baie în mare noaptea și sărutări prelungi, cu îmbrățișări ude și focuri de tabără pe nisip. Avea să fie fericire în stare pură.  Fără supraveghere. Și chiar a fost.

Drumul până la mare îl făcură cu mașina unui prieten matur care le împuiase capul cu sfaturi: să nu intre-n vorbă cu necunoscuți, să nu stea toată ziua pe plajă, să nu plece nicăieri fără să îi spună unde. Ele nu-l auzeau decât ca pe un zgomot de fond, abia perceptibil din freamătul mării care li se izbea de timpane. Aveau libertatea de partea lor. În rest, nu mai conta nimic.

Fuseseră colege de liceu. Dar acum liceul se terminase iar ele credeau că asta însemna că se făcuseră mari. Ah, ce bine-i să fii mare, cât așteptaseră momentul ăsta! Viața lor de-abia de aici își începea aventurile! Odată ajunse la hotelul Terra, din Neptun, își aruncară valizele cât colo, și, frecându-și un ness cu apă rece, ieșiră în balcon să-l savureze adulmecând zarea. Jumătate de oră mai târziu, se amestecau deja cu turiștii prin stațiune, îmbrăcate cu ce aveau mai fistichiu prin bagaje. Cel puțin ea își amintea exact cum se îmbrăcase, pentru că în chiar acea seară întâlnise prima sa mare iubire.

Purta o fustă neagră și o bluză galben deschis, cu spatele gol care avea o literă chinezească, de mărimea unei palme, brodate cu mătase neagră pe un umăr. Pe deasupra își trăsese un fel de patrafir din tul negru cu buline, ca de voaletă, pe care-l încinsese cu o curea. Când o vedeai cu pantofi cu toc și codițe la ochi, trasate cu dermatograful, cu bănuții aurii ai cerceilor jucându-se de-a v-ați-ascunselea cu soarele de vară, părea mult mai matură sau, în orice caz, mult mai stăpână pe ea decât era. Pe sub toate acele tuluri de vampă, bătea, însă, cu sunet curat, inima unei adolescente ferită de părinți de relele vieții. Era un fluturaș la primul zbor. Un avion de hârtie. Era o fetiță.

Vacanța aceea, ca multe altele ce i-au urmat, a trecut prea repede. Dar gustul libertății și al aventurii avea să persiste în ele pentru totdeauna. Cel puțin ea învățase în acea vară că sentimentele sunt niște iele nebune care-ți cutreieră trupul și-ți dănțuiesc lumea, în picioarele goale. Iar despre sine aflase că e complet neajutorată când vine vorba de iubire. Complet dependentă de abisurile ei promițând Nirvane. De atunci se teme că e la cheremul tuturor emoțiilor care o vor.

4 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Cel mai mult mi-a placut: "sentimentele sunt niște iele nebune care-ți cutreieră trupul și-ți dănțuiesc lumea, în picioarele goale"

innuenda spunea...

Ai tu un fler al tău care te duce la esențe, de aia!;)

Anonim spunea...

...doar ei,sensibilii Raci,mereu (anadana)

innuenda spunea...

Nu recunosc nimic din ce poate fi folosit împotriva mea!:)