luni, 28 octombrie 2013

Cu empatie, a dumneavoastră, Innuenda

Dacă m-aș duce mâine la un interviu și aș fi întrebată care e cel mai mare defect al meu ar trebui să spun, fără să mint: empatia. Vedeți voi, empatia asta, care ar putea să sune a calitate în urechile unora, este, de fapt, o mare pacoste. Empaticii sunt precum peștișorii sanitari care limpezesc apele pentru toată lumea, dar o fac mâncându-le tuturor murdăria.

Uitați-vă la mine, prototipul perfect de proastă căreia-i pasă inclusiv de ăia care nu se sinchisesc de ea. Care se simte atât de vinovată că nu a răspuns unui telefon ce-a deranjat-o la șapte fără un sfert dimineața sau la unsprezece noaptea, încât ticluiește motive rezonabile pe care să le prezinte drept scuze. Am empatia cronică a celui care nu poate să spună NU nici măcar când știe că exact această slăbiciune i-o speculează oportunistul din față.

Nu știu dacă e ceva înnăscut sau ceva dobândit, dar un bizar altruism emoțional mă face să lucrez pentru binele tuturor și, adesea, în pofida propriului confort. Empatia asta a mea deschide mintea și sufletul altora ca pe-o conservă. Îmi arată ce-ar gândi, ce ar simți ei dacă aș spune ceva sau aș face cumva. Iar asta mă face să mă transpun în starea probabilă a celuilalt și să simt toate emoțiile lui.

Toate poveștile lumii trec prin mine și mă-mbracă, pe rând, în straiele fiecărui personaj. Sunt cine vine la mine. Îi vorbesc pe limba sa, îi reflect înfățișarea și-i întorc, precum un ecou, orice strigăt. Este singurul mod de a ajunge la ceilalți pe care-l cunosc. Așa îmbrățișez eu alteritatea: intuitiv, prin anticipație afectivă. Mă vâr în papucii altora cât încă-s calzi, iar asta mă face să le preiau mersul.

Lumea e contagioasă afectiv pentru cineva ca mine. Care crede că, dacă află ce e în sufletul lumii, toate hărțile ei i se vor așterne la picioare. Și totuși, uneori am impresia că trăiesc închisă într-un turn de afecte de unde o să mă arunc într-o bună zi în indiferență. Sau...cine știe, o să mă las salvată.

6 comentarii:

Borgia spunea...

Like it.Iar faza cu papucii, m o dat pe spate. No..empatica me, putini is cei ce is ca tine. Haidi tzucalesc.

innuenda spunea...

:)) Ce-mi place cum grăiești!

Marian S spunea...

Să mă repet?

http://innuenda.blogspot.ro/2011/06/pentru-empatie-apasati-tasta-unu.html?showComment=1307173178566#c415213575562554715

Mircea Popescu spunea...

Boala asta se ia? Eu propun sa organizam o colonie a leprosilor astia :D

Anonim spunea...

As dori si eu un loc acolo, recunosc sufar.Pana sa-mi dau seama de boala am trecut prin toate durerile operatiilor omului drag,le-am preluat cu atata exactitate ca-mi puteau oferi si mie un pat...am ajuns la un maestru Reiki si m-a diagnosticat...n-a trecut nici cu tratamentul lui(anadana)

innuenda spunea...

Ne-ngrămădim în enclavă?;)