vineri, 4 octombrie 2013

Greu de domesticit

La noi în casă, pentru că mamei nu-i plăcea să calce, călca tata. Marțea aveau zi de spălat și joia de călcat. Tata își făcea temeinic treaba: își trăgea un fotoliu lângă masa de călcat, căreia îi scurta picioarele corespunzător și întindea cu fierul, cu apa și cu migala orice cută, oricât de nărăvașă. 

Vreo 3 ceasuri nu ieșea din dormitorul mic, iar când o făcea era numai ca să ne treacă pe sub nas, en fanfare, ca pe tortul miresei, teancul de lenjerii de pat, fețe de masă, perdele, maieuri și alte toate câte călcase. Cămășile, cel puțin, erau purtate pe brațe spre umerașe, fiecare în parte, cu grija cu care duci un copil adormit spre pat.

Mama spăla rufe cântând. Nu rostea cuvintele cântecelor, doar le zumzăia melodia, ca o albină dintr-o stirpe necunoscută. Nu știu la ce se gândea în momentele acelea, dar avea așezată așa o liniște zâmbitoare pe față, încât îmi închipui că i se lăfăiau în minte îngeri cu aripile ca de caier moale, mirosind a Lenor.

Dar de ce vă spun toate astea? Pentru că tocmai sunt în curățenia de după zugrăveli și mi-a trecut o secundă prin cap că am fost adoptată! :D

10 comentarii:

Anonim spunea...

...veacul inainteaza!(probabil,undeva,pe-un ram al arborelui tau "odihneste" o/un stra-stra...greu de domesticit.):)anadana

innuenda spunea...

Nu știu de așa strămoși, Anadana, s-ar putea să fiu eu prima oaie neagră dintr-o turmă albă!:))

cristina spunea...

:))))) Innu savuroasa, come sempre. Ce sot de sot tatal tau! Ii trimit link lui Liviu; si mie imi place sa calc exact cum ii place mamei tale.

innuenda spunea...

Tata? Daaa,un soț desăvârșit,face piața, gătește, pune murături, calcă, repară orice... Dar mai ales, face toate astea cu plăcere, nu crâcnind! :)
Noi, domnișoarele, eram acasă cu aspiratul și cu șters praful.

cristina spunea...

Sa va traiasca amandoi parintii, Innu. Si sa fie sanatosi!

innuenda spunea...

Mulțam, asemenea, Cris!:)

Mircea Popescu spunea...

Mmmm, mirosul de rufe proaspat spalate si calcate!

innuenda spunea...

Daaa, cum numai la mama acasă găsești mereu! :P

Craciunica spunea...

Ha-ha :)) Foarte tare! Eu n-am fost adoptata, la noi lenea se mosteneste. La fel ca si durerea de pe chip cand e vreo corvoada de neamanat :)

innuenda spunea...

Crăciunica,ce să zic, la tăți ni-i greu!:D