miercuri, 23 octombrie 2013

Iubirea cu termen de garanție

Am auzit de-atâtea ori inepția cu iubirea-durează-doar-doi-ani, încât nici măcar nu mă mai sinchiseam să pledez pentru contrariu. Axioma a căpătat legitimitate în inimile reci, superficiale ori nefericite și s-a extins ca o pecingine, scuzând științific alegerile proaste ori vagabondajul erotic. E mai simplu așa, ca-n bancul acela: ”Doctore, mie nu-mi ajunge doar soțul meu. –Luați-vă un amant! ”Mi-am luat, dar tot nu mi-a ajuns! –Mai luați-vă unul! ”Mi-am luat încă trei, dar tot nu sunt satisfăcută!” – Doamnă, dumneavoastră sunteți bolnavă! ”Dați-mi în scris, domnule doctor, că lumea zice că-s curvă!”

M-a îngrozit suficient faptul că propovăduiau teoria iubirii cu termen de garanție chiar psihologii. Probabil cei care nu au înțeles nimic din viață și care-și extrăgeau concluziile profesionale din alambicul propriei drame. Renumele unora dădea, însă, o patină de autoritate acelei nerozii. Nu a lipsit mult ca cercetători care nu au auzit de principiul ”să comparăm ce-i comparabil!”, să recunoască în simptomele iubirii boli mintale. Dacă nu i-am găsit o definiție universală, măcar s-o încadrăm undeva.

Dar cel mai mult m-au surprins femeile care creditează această aberație. Sunt de neînțeles! Pentru că, așa cum bine zicea o doamnă mai deșteaptă decât mine (Madame de Stael, pare-mi-se), dacă iubirea e doar un capitol din viața bărbaților, ea e, în schimb, intreaga istorie a vieții unei femei. 

Și atunci nu e în firea lucrurilor să lași feminitatea să-ți moară îmbrățișată de o simplă dorință de posedare care expiră în doi ani. M-aș fi așteptat mai curând la urmașe ale lui Platon, care să caute climaxul în intimitatea emoțională, nu în cea fizică, dar la femei care să spună ”dragostea durează doi ani”, niciodată!

4 comentarii:

Camelia spunea...

Eu sunt dintr-acele fiinţe care cred în veşnicia dragostei, care goneşte ideea că sentimentul ăsta e supus procesului general al destrămării, iar legat de chestia asta de doi ani, după unii, după alţii trei sau cinci e aşa ca şi cum i-ai întâmpina pe cei care abia au ajuns să o trăiască să iasă deja în întâmpinarea sfârşitului, ceea ce mă face să îi privesc cu o oroare compătimitoare pe cei cu indiciile ca de clinicieni.

innuenda spunea...

:)) Da,nu poți închide substanța miraculoasă a iubirii în borcane cu termen de garanție, pentru că nu-i știe nimeni rețeta. Iubirea se naște între doi oameni unici. Nu depinde nici de chimie, nici de astre, nici de teorii. Depinde numai de cei doi și de cursul vieții lor.

xxlweblog spunea...

:)) As vrea sa spun ca si pentru mine unele lucruri sunt de neinteles, dar, se pare, ca aceeasi doamna a spus si "A înţelege tot înseamnă a ierta tot", ceea ce mi-ar crea o reputatie de neiertat-or.

innuenda spunea...

:))) Neiertătorule! Ești de neiertat!