marți, 8 octombrie 2013

O să vă vorbesc

Despre tristețe. Despre zilele alea când te trezești ochi în ochi cu golul din tine. Când stai seara cu televizorul dat pe ”mute” doar ca să poți auzi dacă mai răzbate ceva din tine în afară. Zile când viața ta pare atât de nesatisfăcătoare că orice gând la viitor te dezarmează.

Mi-e rău în zilele acelea pe dinăuntru. De mine însămi, ca de-un blestem. Ceva ca o greutate imensă mă trage-n adâncurile neputinței. Toate frânele mele sunt trase atunci. Teama mea de ridicol, angoasele mele, tot ce am vrut și nu s-a putut, tot ce am fost și nu mai sunt, tot ce am și nu pot pierde.

Sunt construită să par că pot, dar sunt un Boeing a cărui elice se-ncurcă-ntr-o pasăre. Nicicând o aparență nu a fost mai înșelătoare.

Tristețea nu-i pentru începători. Trebuie să știi cum să o fentezi, să înveți să-ți ții respirația fără să mori. Tristețea îți reproșează, își pune oglinda în fața lucrurilor tale pe care nu vrei să le vezi. Te torturează cu comparații din care ieși prost, cu dorințe dragi care nu se vor mai putea împlini, cu vina ta, cu dezamăgirea celorlalți.

Tristețea te doboară și te lasă apoi așa, conștient că ai fost doborât.

8 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Salut Boeingule! Se vede de la o posta ca esti un Boeing de persoane :). Carevasazica, astazi vrei sa ne duci spre tristete. Fie, doar exista si zile cu ceata. Da, tristetea nu-i pentru incepatori, de aceea nu vei vedea copii tristi. Mereu m-am intrebat daca tristetea tine strict de cauzalitate sau este, ca sa zic asa, ereditara. Vorba lui Eminescu: Ce suflet trist mi-au daruit/ Parintii din parinti,/ De-au incaput numai in el/ Atatea suferinti?. Dar, de unde ideea lui ca asta ar fi un dar? Poate doar asa, de frumusetea paradoxului. Hai, ca nu mai e mult si se ridica ceata :)

innuenda spunea...

Mulțumesc prietenului meu special, de suflet virtual!:) În aceeași ordine de idei, mi-a plăcut treaba aia eminesciană cu sufletul trist dăruit de părinți.Probabil așa-s mai toți poeții pe dinăuntru. Eu mă alint doar. N-am niciun volum de poezii publicat! :D

Marian S spunea...

Nu ne vorbi despre tristeţe;
O ştim şi noi, cu de-amănunt.
Nu vrem să facem feţe-feţe
Deşi-avem faţa spre pământ.

Vorbeşte-ne despre iubire
Şi veselie. Şi avânt.
Un Boeing zboară în neştire
Şi-aşterne doar pe blog, cuvânt.

innuenda spunea...

Marian poetul! :)

Marian S spunea...

Poet??? Neeeeaaaa, cel mult versificator.

Anonim spunea...

unde e zuzeta?

Melchiade spunea...

da.
adica de ce nu ? da , am spune ca nu e bine sa fii ne-optimist/pozitivist/ 'suc-ses-ful=Having achieved popularity, profit, or distinction
da. tristi, adevarati in asa hal inacat mushkand din telecomanda demonstram televizorului ca tacerea noastra e cunoastere de sine. gol de vorbe imprejur. cui sa spui? sa te-ntzeleaga... norocoshilor !

innuenda spunea...

anonim-Zuzeta nu mai are blogul, altfel e bine sănătoasă! Dacă știi tu că scrie din nou, dă-ne un semn și nouă. Suntem mulți care am vrea s-o citim iar!

Melchiade, știi replica celebră a regretatului Dinică din finalul filmului Filantropica: Ți-e milă? Ți-am luat banii!:D