duminică, 20 octombrie 2013

Partea tristă a Facebookului

Actrițe care îmbătrânesc doar în viața reală, nu și în poze; ibovnice virtuale gata oricând; fata amorțită pe veșnica pagină cinci; bărbați trecuți ce o iau razna prin albumele unor copile, împroșcând like-uri libidinoase; femei nesigure, vanitoase, singure și nevoia lor disperată de atenție; complimente false, pentru toți urâții; liste nesfârșite de necunoscuți declarați prieteni; coadă mare -plină de oameni mici- la vedete; cuvinte celebre împrăștiate de anonimi; plagiatori ipocriți, omițând să menționeze autorul, dar punând ghilimelele ca pe-o pastilă de a doua zi luată-ntr-a treia; legea nescrisă a trocului cu like-uri; cauze umanitare ca un drog de întâlnire cu Dumnezeu; niște labagii ce cred că au cu tine o relație de lungă durată doar pentru că ți-au citit gândurile, ți-au ascultat muzica și s-au masturbat cu gândul la personalitatea ta; poze cu copii, căței, nunți și vacanțe pe care tu nu le ai...

Până la experiența Facebook, credeam că oamenii mari sunt suficient de copți la minte încât să nu aibă nevoie de prieteni imaginari.

12 comentarii:

Borgia spunea...

O daaaa...ai perfecta dreptate. M o uns la suflet postarea ta. Jurasc. Is in asentimentul tau 100 %. Si nu te aprob doar din complezenta..da? Hugs.

innuenda spunea...

Borgia, te cred.:)Pentru mine, partea bună a FB e că m-a determinat să revin la blogăreală. Pe FB, dacă le dai oamenilor de citit ceva mai lung de o frază, e ca și cum le-ai da elevilor teme pentru vacanță. În schimb, revistă cu poze și lke, like, like...

Anonim spunea...

Buna,
Societatea intr-o continua schimbare ,ce e bine ce e rau? depinde de fiecare:)

numai bine:)

innuenda spunea...

Anonim, nu te contrazic. Ba mai mult, am spus că asta e doar partea tristă a FB, există și una fericită: revederea și reluarea legăturilor cu oameni plecați din țară sau din alt oraș, faptul că poți cunoaște oameni noi pe care să-i aduci ca prieteni și-n realitate, divertismentul ușurel care-ți mai relaxează hipotalamusul într-o zi grea...de asta.

P.S. Poate-ți alegi și un nume/nickname pentru data viitoare când intri.

Anonim spunea...

Sa lamurim lucrurile de la inceput:nu sunt anonimul anterior,da?sunt anadana si mi-a placut asta cu uratii de pe FB...dar alea cu:"pupici", "te pooop""esti dementialaaa,super etc."
Asa-i ca sunt super?pardon,dementiale? hai,pupici!:)

innuenda spunea...

Ah, da, Anadana, recunosc marca FB! ”Poopici”, ”somnic pufos” și, desigur, epidemia aceea de inimioare (cum altfel decât...)roșii puse de oameni în toată firea în/în loc de cât mai multe enunțuri, de zici că ai nimerit în caietul cu amintiri al unei fetițe de 9 ani.

Recunosc, preț de vreo 2 inimioare, maxim 3, a fost distractiv și ptr mine să descopăr cum pot face o inimă apăsând niște taste de la computer. Când au prins, însă, a mă cotropi inimioarele din toate direcțiile și dinspre toate generațiile, n-a mai fost distractiv, ci enervant!

Ca să conchid, FB tinde să devină ceva între loc de agățat și loc de lăudat.

Marian S spunea...

E clar, tu ai citit penultimul meu status. (Ultimul e din necesitate).

innuenda spunea...

Sunt mulți cei cărora nu le mai place FB, dar e ca la fumat: odată ce te-ai apucat, e greu să te lași.

Camelia spunea...

Facebookul e pentru unele fiinţe o hiperealitate, una narcotivă, una alternativă, şi cum n'am cont pe chestia asta de socializare, pentru că iubesc altfel de legături pe lumea asta, cineva mi-a zis că nu exist, aşa mi-a zis, n'ai facebook, nu exişti. Glumea, fireşte.

Şi am înţeles şi chestia asta de zici tu de ea, că e un loc de agăţat, fbul, da' asta li se întâmplă şi unora cu blogurile.

innuenda spunea...

E adevărat, mai sar câte unii calul și pe bloguri, dar pe bloguri ai un public mai select(at), părerea mea. Plus că blogurile nu abundă în fotografii cu tine pe plajă, la petreceri, la trezire și la culcare, astfel că demonii doritorilor au în ceai bromura cărților fără poze!:))

Camelia spunea...

Demonii doritorilor, ăi de gândesc cu centrii lombari aflaţi de la brâu în jos? Ce tortură pe bieţii de ei!
Îmi place cum faci tu radiografia unor lucruri, Innuenda.

innuenda spunea...

Mulțumesc. Eram nevorbită, cred...:)