duminică, 17 noiembrie 2013

Până la lună


Sunt momente când totul ți se pare ușor. Când orice nu ți-a ieșit ani de-a rândul îți vine dintr-o dată la îndemână, firesc de parcă ar fi fost cel mai simplu lucru din lume !

Poate se întâmplă așa pentru că s-a acordat în sfârșit omul care erai, cu locul și cu momentul potrivite. Ori poate locul și momentul au fost dintotdeauna bune și doar tu a trebuit să te upgradezi, să te coci, să evoluezi.

Înainte să înțelegi asta, te întrebi, o vreme, de ce ai așteptat atât, când ai fi putut s-o faci de mult și viața ta putea să fie altfel. Bucuria reușitei ți-e puțin adumbrită, atunci, de regretul pierderii acelui timp prețios. Apoi, te consolezi că e bine și mai târziu, oricum, mai bine decât niciodată și te împaci cu tine și cu tot ce ți-a mai rămas de făcut.

De dragul vieții, întorci o pagină nouă. Pentru că nu ai putea să ștergi încercările nereușite, fără să se vadă. Și nici n-ai vrea. La urma urmei, sunt treptele care ți-au fost necesare ca să ajungi la lună, de pe vrej.

Și ieși fericit din întâmplarea asta. Respiri ușor. Dormi liniștit. Poate-ți scrii în jurnal. Simți că, la sfârșitul zilei, numai cei norocoși își închid stiloul cu care au scris istoria. Restul întorc ceasul pentru încă o zi în care nu vor avea timp să trăiască. Ori să însemne ceva.

4 comentarii:

xxlweblog spunea...

Cel mai mult mi-a placut: numai cei norocoși își închid stiloul cu care au scris istoria. Restul întorc ceasul pentru încă o zi în care nu vor avea timp să trăiască.

innuenda spunea...

Literatule!:)

Dorian Duma spunea...

Eu intorc ceasul zilnic si ma consider norocos ca inca mai am puterea s-o fac. Inca mi se pare destul de usor. Desigur, imi lipseste subtilitatea metaforei, nu toata lumea e literat. Mde.
Ceasul meu are un tarait agresiv si enervant, na-i cum sa nu te trezesti, mai ales daca-l tii suficient de departe sa nu-l poti opri cu o lungime de mana. Altfel apesi butonul si dormi linistit, iar cand te trezesti insfarsit si fara taraitul lui faci niste crize.
Stiu ca nu despre tarait e vorba, e vorba despre trezire, e important sa te trezesti la timp (in viata), cel putin asta am inteles eu.
Altfel poti sa traiesti si in timp ce dormi si inca destul de economicos.
Na, cred ca bat campii.

innuenda spunea...

Eu habar n-am când scriu despre ce este! Cum ar veni, îmi vine să fluier și fluier. Atât. De aceea mă uimește când înțelegerea celorlalți e mai coerentă decât textul meu.Și zic și eu precum Cațavencii: cititorii mei sunt mai deștepți ca mine.:)