marți, 5 noiembrie 2013

Tot ce știu este că nu știu nimic

Când am văzut pentru prima dată cum se taie o găină, nu mai eram chiar copil, dar viața care subzistă, ca o zvârcolire, înainte de acalmia morții, mi s-a părut terifiantă. Corpul găinii care, detașat de cap, continua să zburătăcească în spasme prin ogradă mi-a dat senzații fizico-cuantice de atingere a realității.

Nu eram pregătită pentru nivelul ăsta.  Pentru o clipă, mi-au dispărut de pe radare, nu numai orice explicații, dar și orice întrebări ajutătoare. Găina a urcat din acea zi până aproape de maimuță în scara mea evolutivă, de aceea nici nu m-a mirat să o regăsesc scurmând la temelia cauzală a lumii, mai târziu vreme: oul sau găina?

Într-un fel, viața m-a familiarizat cu lucruri pe care nu le puteam pricepe deplin în ciuda explicațiilor băbești ori savante. În copilărie mă întrebam de ce-l boteza mamaie pe porc Ghiță, îl îngrijea, hrănea, îndrăgea, ca mai apoi să-l omoare de Crăciun și să-i mai și profaneze cadavrul punând o pătură pe el, ca să-l încălecăm noi, copiii.

Adolescența a venit cu propria-i ceață din care nu răzbătea până la mine sensul libertății aceleia cu tot felul de impuneri necesare: ale moralei, ale cutumelor societății, ale păturii celorlalți. Găseam acolo un fel de ”da, dar...” la fel de inutil ca un”nu, deși...”.

Încă cercetez ceea ce alții par să accepte ca pe un dat. Aș avea, altfel, senzația că trăiesc făcând gesturi vagi, eventual de precizie teoretică. Așa măcar sunt în miezul lucrurilor. N-am înțeles încă rostul lumii, al omului, al meu. Dar, mai presus de toate, nu am înțeles liberul arbitru. De atunci, mai ales, umblu prin lume cu Dumnezeu atârnându-mi de picioare ca unui evadat.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Tot ce stiu este ca e de bine ca tot ce stii este ca nu stii nimic...stii?anadana:)

innuenda spunea...

:))Așa am auzit!

Camelia spunea...

E relativă, asta cu liberul arbitru.
Aşa, ca un loc închis în care ieşirea e iluzorie.

Camelia spunea...

Eu ştiu cât mai mult despre cât mai puţin, şi asta e tot ce ştiu despre mine.
Glumesc, aşaşiaşa.

Că uitasem să îţi zic şi de-asta, mai înainte.

innuenda spunea...

Vai, ce bine ai zis-o pe aia cu ”loc închis în care ieșirea e iluzorie”! Așa simt și eu.