joi, 16 ianuarie 2014

De ce te iubesc numai pe tine

Pentru că ai mâini de om bun; pentru că mă faci să râd; pentru că nu e nimic pe care nu ți-aș putea ierta; pentru că-mi lași și acum, după 17 ani, bilețele de amor pe pat sau pe masă; pentru că ești generos și primești toanele mele cu duioșia cu care un părinte se lasă călărit de copil; pentru că-mi spui mereu că-s frumoasă și bună, chiar când nu sunt; pentru că mă simt în siguranță în brațele tale; pentru că te oferi mereu să iei asupra ta sarcinile mele ingrate; pentru că nu poți sta supărat pe mine mai mult de câteva minute; pentru că-mi gătești tot felul de trăsnăi după care bucătăria arată a teren de paintball; pentru că ești stâlpul meu; pentru că la cutremur mi-ai lipit capul de pieptul tău și mi-ai acoperit urechile să nu mai aud huruitul ăla îngrozitor; pentru că facem totul împreună; pentru că te interesează cine-i Innuenda, ce gândește, ce scrie, ce simte ea; pentru că ne-am rugat împreună; pentru că te-ai dus la unu jumate noaptea-n piața de flori de la Coșbuc, să-mi cauți cale; pentru că-mi spui atât de frumos ”dorința ta e lege pentru mine”, ”ce bine-i acasă!” și ”sexiuța mea!”; pentru că deși nu mă mai satur să cer de la viață, nu-mi trebuie decât sănătate și dragostea ta ca să fiu fericită; pentru că, în toți anii ăștia, am fost nedespărțiți și, în singura noapte când am dormit separat, am vorbit la telefon până aproape de zori; pentru că ești 13.03, iar eu 26.06; pentru că ești...așa...

miercuri, 1 ianuarie 2014

Prinsă

Suntem atât de asemeni noi doi
Că mă sperie fiecare cuvânt pe care tu-l începi și eu îl termin.
Fiecare gând pe care-l rotești deasupra lumii mele
E un lasou în care mă bag de bunăvoie
Emoțiile tale îmi fac, dintre cuvinte, semne disperate în locul tău.
Poate n-am habar despre ce s-a-ntâmplat,
Dar cumva inima ta poetică a bătut întotdeauna până la mine la ușă.