Intru în vestiar și, cum împing ușa, orbesc. Un băsănău alb, plin de celulită, cu
un rest de chilot scăpat nedigerat de fălcile ana(l)tomice, îmi așază ceață pe ochi. Cu dosul cucoanei
n-am nimic, vă jur! Să și-l poarte sănătoasă, dar nu cu tot dinadinsul, cum ar veni!
Reconfigurez resemnată traseul privirii și, cu gândul la hepatite, mă
avânt în necunoscut. Am dulapul 191 azi, în față și pe dreapta, undeva, la
mijlocul sălii. E o cursă cu obstacole cu și fără chiloți, cu și fără sutiene,
cu și fără forme, cu și mai ales fără bun simț.
Pe undeva, pe la dulapul 189, goală pușcă, îmi aține calea o ”junică”
purtând doar un turban din prosop alb pe cap. Încerc să-i dau ignore și să-mi
văd de treaba mea, ca și cum ar fi normal să mă ciocnesc de oameni în pielea
goală! Cu un aer firesc, îmi scot din geanta sport adidașii de interior, îi
descalț pe cei de exterior, îi pun pe repede înainte pe primii în picioare, pe
ultimii în boxa 191 și mă poziționez către ieșire.
Câmpul meu vizual se delectează din nou cu...vecina de la 189. Ai fi
crezut că a avut timp să pună ceva pe ea până acum. Dar nu! Se pare că domnișoricăi
îi place cum arată corpul ei și vrea să se asigure că l-am văzut absolut toate.
Arborată ca un drapel în bătaia aerului condiționat din vestiar, stă așa cum a
făcut-o mă-sa, privind în străfundul boxei cam cum faci acasă în fața dulapului
deschis, când nu știi cu ce să te îmbraci...în fine.
O depășesc și țâșnesc spre ieșire, evitând cu ochiul și cu pasul restul de
exhibiționiste care, proțăpite-n toate colțurile
vestiarului, socializează ca la nudiști. Oare-s singura care, precum în povestea ”Hainele cele noi
ale împăratului”, observ că împăratul e-n curul gol și se plimbă țanțoș de
colo-colo ? Oricum, împăratul de data asta e mic copil pe lângă ăla de acum vreo
lună. Mi-am amintit atunci, brusc, de Dialogurile Vaginului, la vederea unei Afrodite
care, denudate, a vorbit la telefon vreo 20 de minute, cu un picior pe
podea și celălalt ridicat pe banchetă, în unghi de 90 de grade, de puteam să-i
facem colposcopii direct cu privirea.
Oameni buni, n-am nimic împotriva goliciunii, dar nu afișată cu ostentație
și întârzieri ne-necesare în câmpul meu social. Pentru Dumnezeu, femeile alea se
dezbracă total și se cântăresc într-un vestiar plin ochi de femei străine! Și
mă gândesc ori că nu prea au ocazii să-și scoată chiloții și li-e dor, ori că au
venit să-și găsească ”partenere” prin vestiare. Iar pe mine, sincer vă spun, mă
cam agresează modul cum abuzează unele de scuza ”suntem între fete”, acolo unde
ar cam fi locul acuzei ”suntem între străini”! În fond și la urma urmei, frecventez
un club de fitness, nu unul de striptis!
Psihologic vorbind și, desigur, păstrând distanța și proporțiile, resimt atitudinea asta ostentativ dezinhibată ca fiind
una ce poartă-n ea un sâmburel de viol la întâlnire. Și probabil nu sunt
singura care a sesizat excesul. Dacă n-ar fi așa, pe ușa de la vestiar n-ar sta
scris roșu pe alb: ”Intrarea în saună fără prosop este interzisă,
sancțiunile putând duce până la anularea abonamentului”.
Postări
