joi, 12 martie 2015

Cardinale

Nu am niciun plan B în ceea ce mă privește și mă simt a dracului de expusă în fața neprevăzutelor vieții. M-am trezit într-o vâltoare de complicități, simțuri, intuiții, lașități, emoții, nevoi maladive, neputințe împinse una într-alta. Știu mai degrabă ce nu sunt decât ce aș putea fi și mă tem deopotrivă că m-aș putea descoperi până la capăt, pe nepregătite și fără măsură, dintr-o întâmplare minuțios pregătită de univers. Că, precum un mosor care, scăpat pe jos, se derulează fără încetare, m-ar descotorosi viața de lumea pe care am știut-o și m-ar pierde în infinitul lumii neexplorate, sub comandamente cărora n-aș ști ori voi să mă supun.

Cam pe aici se instaurează ironia. Pentru că s-ar putea să umblu cu ochii injectați prin ființele celorlalți, bâjbâind după umbra mea, tocmai ca să găsesc de ce să mă țin atunci când totul s-ar duce la vale și, ca-ntr-o parabolă de coșmar, mi-ar cădea-n evantai cărămizile care m-au ținut laolaltă. Și pentru că atunci când te simți fără apărare, ești fără apărare.
Pentru că viața e tot ce simți. Iar eu simt Totul.

2 comentarii:

Camelia spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
innuenda spunea...

:) S-a notat!Deci, frumos tare acolo!