luni, 6 aprilie 2015

Cioburi smălțuite

Am văzut azi o puștoaică atât de frumoasă, că am plâns. Mi-am bocit toate ipostazele de fată frumoasă ori de mamă de fată frumoasă înecate în apele înghețate ale timpului. Toate întârzierile în ale lumii mi se adunaseră în tiroidă ca-ntr-o praștie. Ce am fost și s-a dus, ce am încă și n-o să mai am, ce am cerut și n-am primit... Hapul implacabilului pe care va trebui să-l înghit chiar de-ar trebui să-mi disloc sufletul pentru asta...M-am trezit eliberată de gândul că a început să plouă și trebuie să adun repede pernele de pe șezlonguri.
*
În orice rău e un bine, îmi repet! Da' așa lovește Binele meu: cu manta!
*
Sunt mai mult și mai altfel de-atât. Doar că inexprimatul mi s-a pus atelă și a îndreptat orice verticală a ființei. Adio, linii frânte! Linii curbe, rămas bun! Puncte puncte...
*
Da, sunt atinsă! Sângele meu fierbe cu scorțișoara din al tău. Aerul, îl respir sacadat și are aroma ta de drog. M-au găsit emoțiile tale, gândurile, teiubescurile tale nestăvilite și neadresate. În patul tău așteaptă o jumătate de copil așezat acolo pentru povestea de seară și o jumătate de iubită gata de iubit. Povestește-mi, pe ce parte a patului o să urci lângă mine?

4 comentarii:

motanes spunea...

Spune-mi doar pe ce parte doarme copilul!
Vreau sa-i spun niste povesti despre cat de trecatoare si neimportanta este frumusetea fizica, cam asa... ca noi. Si as vrea sa-i mai spun ca "in orice rau e un bine".

Femeii nu o sa-i spun nimic. FEMEIA nu are nevoie de povesti.

innuenda spunea...

Frumos ai mai spus-o pe asta, motanes! Ți-a ieșit! :)

Mircea Popescu spunea...

Indestructibila dualitate! Asa ca, motanes, niciodata nu vei afla pe ce parte a patului trebuie sa spui povestea :)

innuenda spunea...

:)))))))