joi, 23 aprilie 2015

Despre iubire mai întâi

Hai să vorbim mai întâi...
Uite, poți să te așezi la capătul gândului meu
Și să-i șoptești ce ai vrea să știu.
O să mă prefac, o vreme, că nu am auzit.
Așa se cade.
Va fi secretul tău și al gândului meu la tine
Dar te avertizez
Nu pot să țin secretele prea mult timp în sipetele lor
Îmi place să le port la mână, la gât, vara și la picior
Și-ntr-o bună zi cineva s-ar putea să afle asta și să le spună celorlalți:
”N-o să vă vină să credeți ce-am văzut...”
”...Trebuie să fii nebun de legat să te expui așa”, vor spune ceilalți,
”I-ar putea zări copiii noștri
și apoi ar crede că-i normal să iubești și să arăți asta!”
”Să facem ceva! Oamenii ăștia ar trebui închiși
Departe de noi,
Poate-ntr-o colibă de pănuși la sfârșitul lumii, ori într-o mansardă din Paris,
Mai mult ca sigur i-ar zugrăvi pereții cu versurile lor albe, fără noimă...
Ce oameni ciudați!”

...Asta ar spune cineva.
Dar tu? Tu ce mi-ai spune?
Hai să vorbim despre asta mai întâi...

Niciun comentariu: