vineri, 10 aprilie 2015

În raport cu lumea

Tot ce câștig azi, mâine va fi cheltuit sau pierdut. Tot binele făcut va fi uitat. Toate se vor duce, pe rând, spre nicăieri sau cine-știe-unde. Toate realizările, gloriile de moment, toate iubirile trecătoare cu stările lor care azi ne fac să curgem dintr-unul într-altul precum aurul topit, mâine se vor fi dus odată cu cel din urmă care-a știut de ele. Și atunci, ce folos toată zbaterea asta? Liniștea se va lăsa oricum peste toate lucrurile noastre, urlate sau tăcute. Iar peste liniște, nepăsarea tuturor.

Îți rămân însă destule! Pe măsură ce-o trăiești, viața simplifică lucrurile până la punctul unde razele dimineților îți ating genele. Și într-o bună zi, te trezești că-ți spui: ”Colțul ierbii mă interesează acum. Vânticelul cu miros de câmp înverzit. Chiotul vrăbiilor torpilând aerul de sub streașina casei... Nimic altceva!” Și pe fundalul tuturor acestor lucruri simple, dacă îți închizi urechea la hărmălaia lumii, poți auzi, pentru întâia dată, armonica ta interioară.

De aceea și eu am căpătat un soi de serenitate în raport cu lumea. Nu-i mai împărtășesc încrâncenările, nu mă mai ating afronturile ei și, în general, nu mai vreau să-i dovedesc nimic. Sunt detașată, anonimă și fericită în această lume de notabili disperați.

2 comentarii:

motanes spunea...

Încep să înţeleg ce zici. Luna asta împlinesc 40 de ani.

innuenda spunea...

Mulți înainte, motanes!:)