joi, 23 aprilie 2015

Despre iubire mai întâi

Hai să vorbim mai întâi...
Uite, poți să te așezi la capătul gândului meu
Și să-i șoptești ce ai vrea să știu.
O să mă prefac, o vreme, că nu am auzit.
Așa se cade.
Va fi secretul tău și al gândului meu la tine
Dar te avertizez
Nu pot să țin secretele prea mult timp în sipetele lor
Îmi place să le port la mână, la gât, vara și la picior
Și-ntr-o bună zi cineva s-ar putea să afle asta și să le spună celorlalți:
”N-o să vă vină să credeți ce-am văzut...”
”...Trebuie să fii nebun de legat să te expui așa”, vor spune ceilalți,
”I-ar putea zări copiii noștri
și apoi ar crede că-i normal să iubești și să arăți asta!”
”Să facem ceva! Oamenii ăștia ar trebui închiși
Departe de noi,
Poate-ntr-o colibă de pănuși la sfârșitul lumii, ori într-o mansardă din Paris,
Mai mult ca sigur i-ar zugrăvi pereții cu versurile lor albe, fără noimă...
Ce oameni ciudați!”

...Asta ar spune cineva.
Dar tu? Tu ce mi-ai spune?
Hai să vorbim despre asta mai întâi...

vineri, 10 aprilie 2015

Queen - Let Me In Your Heart Again (Album Version)

În raport cu lumea

Tot ce câștig azi, mâine va fi cheltuit sau pierdut. Tot binele făcut va fi uitat. Toate se vor duce, pe rând, spre nicăieri sau cine-știe-unde. Toate realizările, gloriile de moment, toate iubirile trecătoare cu stările lor care azi ne fac să curgem dintr-unul într-altul precum aurul topit, mâine se vor fi dus odată cu cel din urmă care-a știut de ele. Și atunci, ce folos toată zbaterea asta? Liniștea se va lăsa oricum peste toate lucrurile noastre, urlate sau tăcute. Iar peste liniște, nepăsarea tuturor.

Îți rămân însă destule! Pe măsură ce-o trăiești, viața simplifică lucrurile până la punctul unde razele dimineților îți ating genele. Și într-o bună zi, te trezești că-ți spui: ”Colțul ierbii mă interesează acum. Vânticelul cu miros de câmp înverzit. Chiotul vrăbiilor torpilând aerul de sub streașina casei... Nimic altceva!” Și pe fundalul tuturor acestor lucruri simple, dacă îți închizi urechea la hărmălaia lumii, poți auzi, pentru întâia dată, armonica ta interioară.

De aceea și eu am căpătat un soi de serenitate în raport cu lumea. Nu-i mai împărtășesc încrâncenările, nu mă mai ating afronturile ei și, în general, nu mai vreau să-i dovedesc nimic. Sunt detașată, anonimă și fericită în această lume de notabili disperați.

luni, 6 aprilie 2015

Cioburi smălțuite

Am văzut azi o puștoaică atât de frumoasă, că am plâns. Mi-am bocit toate ipostazele de fată frumoasă ori de mamă de fată frumoasă înecate în apele înghețate ale timpului. Toate întârzierile în ale lumii mi se adunaseră în tiroidă ca-ntr-o praștie. Ce am fost și s-a dus, ce am încă și n-o să mai am, ce am cerut și n-am primit... Hapul implacabilului pe care va trebui să-l înghit chiar de-ar trebui să-mi disloc sufletul pentru asta...M-am trezit eliberată de gândul că a început să plouă și trebuie să adun repede pernele de pe șezlonguri.
*
În orice rău e un bine, îmi repet! Da' așa lovește Binele meu: cu manta!
*
Sunt mai mult și mai altfel de-atât. Doar că inexprimatul mi s-a pus atelă și a îndreptat orice verticală a ființei. Adio, linii frânte! Linii curbe, rămas bun! Puncte puncte...
*
Da, sunt atinsă! Sângele meu fierbe cu scorțișoara din al tău. Aerul, îl respir sacadat și are aroma ta de drog. M-au găsit emoțiile tale, gândurile, teiubescurile tale nestăvilite și neadresate. În patul tău așteaptă o jumătate de copil așezat acolo pentru povestea de seară și o jumătate de iubită gata de iubit. Povestește-mi, pe ce parte a patului o să urci lângă mine?

A Sunday Kind Of Love

sâmbătă, 4 aprilie 2015

Tablou


Meditez. Sunt pescarul de pe malul oricărui lac. Scufund undița și aștept. Pot aștepta cu orele uneori și nimic, nicio revelație să nu muște. Stau nemișcată, pitulată-n sinele meu și mă gândesc că, la un alt etaj, un alt pescar poate să pândească tocmai atunci o undița scufundată în fontanela mea, așteptând să mușc.