luni, 14 noiembrie 2016

Mii de balerine

Alo, voi ăștia la prima tinerețe trecută, da, voi, scăpătații care aveți fantezii cu balerine, e aici una care are fantezii cu bărbați cu bani! Așa că, dacă vă știți prin Antalya, poate răspundeți anunțului făcut de fată azi, pe la prânz, la piscina hotelului ridicat de celebrul și deloc săracul Ismailovici Mardanovici. 

A stat biata de ea în apă, până i s-a plisat pielea de pe degete. Măcar nu de pe degetele de la picioare, cum ți se întâmplă când stai prea mult în cadă! Nici n-ar fi avut cum, în poziția aia, de concurs, cu un picior ridicat și lipit de ureche, deschizând, cum ar veni, perspectiva la cel puțin șapte șezlonguri cu oameni așezați lângă nevestele lor...

Uitându-se cu cu tot dinadinsul la ea, un copil din mine a crezut că fata și-a descoperit apă la genunchi sau ceva și se căznește să și-o răstoarne în piscină... 

Balerina, o azeră minionă, la vreo douăzecișiceva de primăveri tumultuoase, vezi bine, intra în apă din zece în zece minute, cam de câte ori apărea un domn mai bine, ce părea să emane bunăstare! 
N-am bănuit nimic, dar nimic, așa cum stătea, ținându-se cu amândouă mâinile de bara de aluminiu ce cobora, dimpreună cu scările, în piscină. Stătea, cum să vă spun, cam cum te ții când ai intrat într-o apă de-un metru patruzeci, iar tu ai un metrupatrușcinci și nu știi să înoți. Stătea singură, cu un ochi închis, din pricina soarelui și celălalt rimelat pieziș. Și cum se balansa ea în ritmul apei, pe fundalul ăla de turcoaze și palmieri, părea o vedere din acelea cu japoneze care fac din ochi sub urarea Happy holidays!

Purta un costum roz, cu fesele marcate de un elastic încrețit vertical, pe linia lor despărțitoare, cu sutien balconette, pe care îl tot aranja la cupe, deși n-avea chiar caii din pădurea Letea înăuntru, ce sa zic!

Se ținea de bară ca o minionă normală, până ne-a invadat cu toată mărinimia ei deschisă de piciorul acela ce ne verticalizase stupoarea și de cele două-trei fluturări din poignet. Toți eram oarecum siderați: bărbații citeau cu cărțile invers, partenerele lor se dădeau cu loțiune de plajă ca să pară că se uită în direcția mâinii unse atunci când baleta, în căutare de adoratori, micuța azeră...Nu mai spun că, după ce a terminat de arătat tot ce știa cu picioarele și cu mâinile, a închis lasciv ochii și a trecut la torsionarea artistică a grumazului pe bară, scoțând, cum ar veni, pe scenă, toată lebăda: cu picioare, aripi și gât...

Ne-am prefăcut o vreme că nu vedem, că nu înțelegem, că nu-i treaba noastră. Aproape că mă întrebam dacă nu cumva mi s-a năzărit. Apoi am uitat de gheișă și am intrat în apă. La ieșirea din piscină, însă, nu m-am putut opri să nu mă prind și eu de bară, preț de-o secundă, atâta cât să scot din apă un deget arcuit grațios, spunându-i lui Cristi să bată gongul că urmează numărul meu de balet. 

Vă jur că olandezii care stăteau lângă șezlongul nostru nu rupeau o boabă pe românește. Dar pesemne trupul meu știa olandeza, că ne-am pus toți patru pe un așa râs isteric, de mai mult ca sigur i-a pătruns tâlcul și balerina noastră, aflată mai încolo, căci n-a (în)durat mult și-a plecat.