sâmbătă, 5 august 2017

Iubirea nu bate la ușă, strigă sub geam

Discreția nu-i cuvântul ei de ordine. Când vine, chiar de vine tiptil, iubirea vine cu făină pe tălpi. Toți vor afla când te îndrăgostești, pentru că vei face lucruri prostești, nesăbuite, copilărești. Iubirea întoarce totul pe dos: ursuzii devin joviali, introvertiții limbuți, iar serioșii jucăuși ca o morsă dresată căreia i s-a aruncat o minge. 

Vei fi mai suspect decât o geantă voluminoasă lăsată într-un aeroport când vei sporovăi verzi și uscate despre persoana de care te-ai îndrăgostit, când numele ei îți va fi ca o mantră repetată la nesfârșit, admirativ, când îi vei căuta prezența și,  găsind-o, vei deveni un hulub înainte de împerechere: înfoiat, strălucitor și zgomotos... De fapt, ce zic eu ceilalți, tot ce vei fi știut tu însuți despre tine nu va mai fi, preț de-o vreme, valabil. 

Poate după ce va trece pârjolul și vei analiza, îți vei da seama că primim iubirea ca pe un drog și nu suntem exact în firea noastră cu ea în sânge. Dar până atunci, ochii tăi vor fi ca faza lungă în noaptea celorlalți, mai însuflețiți ca niciodată, obrazul destins într-un zâmbet abstract, până atunci mâinile tale vor tânji după atingerea celuilalt și vor sfâșia aerul dintre voi cu prima ocazie, urechile tale își vor lipi cu auz cuvintele lui/ei, chiar și pe cele nespuse, gândurile îți vor dăltui în creier statuia persoanei acesteia atât de dragi. 

Tot corpul tău de îndrăgostit va fi, în preajma subiectului adorației, ropot de aplauze, ovații, antenă parabolică gata să toarne-n tine imagini și sunete, mișcări și senzații...Nu vei vrea nimic decât să ai, fie și pentru o clipă, această ființă cu totul: mintea ei, trupul, sufletul. Să afli că te-a gândit, că te-a intuit, că te-a dorit cel puțin la fel de mult ca tine. 

Dar dacă vrei să tăinuiești iubirea asta, n-ai să poți. Ai să afli pe pielea ta că iubirea, când vine, nu bate la ușă, strigă sub geam!

4 comentarii:

Mircea Popescu spunea...

Abia acum inteleg de ce a trebuit inventata fereastra termopan :))))

Camelia spunea...

Parcă, parcă îmi aduc aminte ca aşa să fi fost, dar e aşa de mult de-atunci, glumesc, e fix aşa cum zici, şi zău de nu mi-a venit de o îndrăgosteală, citind, asta ca să mai văd cum e cu bestiile alea turbate din stomac, fluturii, doar că nu ştiu pe unde s-o fi rătăcit Cupidon, că ultima oară când am plecat dintr-o dragoste, că s-a sfârşit povestea, n-am lăsat adresa unde pot fi găsită.
O plăcere să te citesc, mereu a fost aşa, scrie mai des, te simţi, de vrei, Innu.

innuenda spunea...

@Mircea, ca să nu o auzi sau de ce? :D :D :D

@ Camelia, și eu pe tine! Dar va trebui să ne dăm întâlniri precise (cu oră și zi) pe blogurile personale, altfel, cine știe când mai ajungem să ne citim ori să ne scriem! :)))

Marian S spunea...

Să fim moderni: iubirea nu bate la uşă, iubirea lasă o postare pe Facebook.