marți, 2 iulie 2019

Mă scuzați, pot să-l iubesc pe soțul dumneavoastră?

De câte ori nu am auzit vorba ”bărbații buni sunt deja luați”! Eu cred că vorba asta a plecat, de fapt, de la paradoxul care face ca cei mai mulți să tânjească după oamenii altora. Recunoașteți, nu v-au zgândărit niciodată simțurile, ademenindu-vă cu promisiunea lor oprită, fructe din grădini străine? Eu cred că da. Și mai cred că, dacă poți rezista tentației, e aproape imposibil să te opui apariției ei.

Oscar Wilde spunea că singurul mod de a scăpa de o tentație este să i te supui. M-au amuzat cuvintele astea, marcă a pofticiosului care-și caută o scuză ca să se poată înfrupta. Dar ceva mă face să cred că nu ai scăpa de tentație supunându-i-te! Dacă ești tentat și dai frâu liber ispitei e puțin probabil că lucrurile se vor termina acolo. Dimpotrivă, vei vrea din nou sau vei vrea mai mult! Ispita este o șopârlă căreia nu contează de câte ori îi vei tăia coada, căci ea îi va crește la loc.

La urma urmelor, cred că, în povestea asta, e vorba despre setea de cunoaștere. Așa e omul făcut: să caute mereu, să scruteze orice orizont și să iubească imposibilul. Desigur, asta nu m-ar face într-atât de îngăduitoare încât să apreciez pentru firescul ei politicos întrebarea: ”Mă scuzați, pot să-l iubesc puțin pe soțul/iubitul dumneavoastră?”